Sindromul premenstrual

Milioane de femei intampina simptome de balonare, oboseala inexplicabila si o sensibilitate a sanilor inainte cu cateva zile de ciclul menstrual. Daca aceste simptome iti sunt cunoscute, este foarte posibil sa suferi de sindromul premenstrual.

Sindromul premenstrual este un termen folosit pentru a descrie varietatea de simptome care intervin in viata unei femei inainte cu doua saptamani de menstruatie. De obicei, aceste schimbari fizice, emotionale si comportamentale inceteaza odata ce menstruatia s-a instalat.Despre acest sindrom se poate vorbi doar la femeile care au cicluri ovulatorii. Cele care nu ovuleaza (datorita prezentei unei sarcini, menopauza sau administrarea pastilelor anticonceptionale) nu sufera aceste tulburari. Totusi, multe dintre ele au simptome legate de nivelurile hormonale din sange.

Cauze

Sindromul premenstrual si forma sa mai severa, numita sindromul disforic premenstrual sunt strans legate de sistemul endocrin (hormonal) ce produce hormonii implicati in ciclul menstrual. Deoarece la femei exista un sistem hormonal complex, specialistii nu pot inca spune ca se cunosc in totalitate detaliile sirului de evenimente ce duc la declansarea sindromului premenstrual la unele dintre acestea, dar nu la toate.
Singura cauza directa cunoscuta este cea mostenita genetic, caci s-a observat ca majoritatea femeilor ce prezinta acest sindrom au rude apropiate care sufera de aceeasi simptomatologie.
Asa cum simptomotalogia este heterogena (simptomele nu se manifesta in aceeasi masura la toate bolnavele), la fel se poate spune si despre factorii implicati in declansarea acesteia. Modificarile sistemului endocrin implicate in declansarea sindromului premenstrual sunt:
-nivelul ridicat al aldosteronului (un hormon secretat de glanda suprarenala); acest fenomen este normal dupa ovulatie; acest hormon provoaca retentie de lichide, crestere in greutate, umflarea sanilor si cefalee (dureri de cap) la unele femei, dar nu la toate
-excesul de prolactina (un hormon produs de glanda pituitara) care interfera cu procesul ovulatiei si produce cicluri neregulate
-utilizarea insuficienta a serotoninei (un neurotransmitator), ceea ce determina instalarea anxietatii si depresiei; specialistii afirma ca multe femei cu sindromul premenstrual ce au tulburari ale dispozitiei sunt prea sensibile la schimbarile normale ale nivelurilor de estrogen si progesteron din timpul ciclului, ceea ce are drept efect utilizarea insuficienta a serotoninei mai sus amintite
-nivelurile scazute de endorfinelor (hormoni produsi tot de glanda pituitara), ceea ce accentueaza starea depresiva si sensibilitatea la durere
-prostaglandinele (substante secretate de toate celulele organismului), ce provoaca umflarea sanilor, retentia de lichide, crampele, durerile de cap, iritabilitatea si depresia
-sensibilitatea la insulina, care se modifica in mod normal in timpul perioadei premenstruale, poate duce la niveluri scazute ale zaharului din sange (hipoglicemie), iar unii specialisti considera ca asta ar putea constitui o cauza a sindromului premenstrual.

Simptome

Simptomele premenstruale sunt intalnite in mod normal in timpul ciclului menstrual, acest fenomen fiind prezent la peste 85% din femei in anumite momente ale vietii. Daca pacienta nu are reactii exagerate consecutive la modificarile hormonale din timpul ciclului menstrual, este posibil ca aceasta sa aiba o simptomatologie saraca sau sa nu aiba deloc manifestari. Cu toate acestea, daca exista unul sau mai multe simptome de intensitate usoare/moderate, care afecteaza activitatea zilnica, modul de relationare cu anturajul sau starea generala a femeii, se poate spune ca aceasta are sindrom premenstrual.
Simptomele sindromului variaza considerabil de la o femeie la alta si de la un ciclu menstrual la altul, iar acestea pot fi de intensitate variabila, de la usoare pana la severe. Unele femei considera ca simptomele se agraveaza in conditii de stres psihic si emotional. Dintre cele 150 de simptome posibile ale sindromului, cele mai frecvente sunt urmatoarele:

Simptome fizice:

-umflarea si sensibilitatea sanilor
-retentia de lichide, balonarea, cresterea in greutate
-schimbari ale tranzitului intestinal
-acneea (cosurile)
-scurgeri ale sanilor la apasarea sanilor sau a mameloanelor (orice scurgere neprovocata de aceste manevre ar trebui sa fie evaluata de un medic)
-pofta de mancare exagerata (mai ales pentru dulciuri sau mancaruri sarate)
-schimbari ale ritmului nictemeral (al somnului)
-oboseala, lipsa de energie
-scaderea libidoului
-durerea mai ales de cap, ale sanilor, ale muschilor si articulatiilor, de spate (mai ales in regiunea inferioara imediat inaintea primei zile de ciclu menstrual).

Simptome comportamentale:

-agresivitatea
-atitudine retrasa fata de familie si prieteni.

Simptome emotionale:

-depresie, tristete, deznadejde
-furie, iritabilitate
-anxietate
-schimbari de dispozitie
-incapacitate de concentrare, scaderea atentiei.
Prin definitie, sindromul premenstrual apare in perioada luteala (intre ovulatie si debutul sangerarilor menstruale). Acestea pot apare pe intreaga perioada descrisa mai sus sau doar pentru o scurta perioada de timp in perioada de ovulatie sau in zilele imediate dinaintea menstrei. Femeia observa ca severitatea si modul de aparitie a simptomelor variaza de la o luna la alta si ca acestea apar sau dispar fara o cauza clara.

Simptome severe

In cazul in care pacienta are modificari severe ale dispozitiei, depresie grava, iritabilitate si anxietate de intensitate mare (cu sau fara simptome psihice), se poate spune ca are sindrom disforic premenstrual. La acest sindrom simptomele se amelioreaza in primele 3 zile de menstruatie. Acest sindrom afecteaza aproximativ 8% din femei, iar acestea pot raporta urmatoarele :
-depresie, anxietate, tulburare bipolara (tulburare mentala caracterizata de alternanata depresiei cu mania), schizofrenia si tulburari ale obiceiurilor alimentare
-endometrioza (boala caracterizata prin cresterea, dezvoltarea si functionarea de tesut endometrial in alta locatie decat cea normala, adica in afara uterului)
-cefalee sub forma de migrene
-convulsii
-sindromul intestinului iritabil (tulburare caracterizata de alternanta
unor episoade de diaree, insotite de crampe, cu perioade de constipatie)
-astm
-sindromul de oboseala cronica
-alergii
-anemie
-boala tiroidiana.
Alte afectiuni pot determina aparitia simptomelor ce se intalnesc si in sindromul premenstrual, iar acest lucru este extrem de important in ceea ce priveste terapia. Cea mai buna metoda ca pacienta sa depisteze daca simptomele sunt cauzate de sindromul premenstrual este de a afla cand este ovulatia si de a tine minte acest moment, iar apoi sa realizeze ca un fel de "jurnal" in care sa noteze simptomele si zilele in care apar menstrele.
Cea mai curata metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH). Se credea ca ovulatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei, adica in ziua a 15 a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au sugerat ca momentul variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta.

Factori de risc

Factori de risc ce nu pot fi controlati:
-antecedente in familie a existentei acestui sindrom (mai exista si alte membre ale familiei afectate)
-deficienta de vitamina B6, calciu si magneziu
-varsta (sindromul este mai frecvent in deceniul 3 de viata, iar simptomatologia este, de asemenea, mai agresiva)
-antecedente de tulburari mentale, anxietate sau depresie; acestea constituie un important factor de risc pentru dezvoltarea sindromului disforic premenstrual.
Factorii de risc ce pot fi controlati:
-sedentarismul (lipsa de exercitiu fizic)
-stresul
-aport exagerat de cofeina
-dieta saraca.

Investigatii

Nu exista o analiza speciala care sa puna diagnosticul de sindrom premenstrual. Diagnosticul se bazeaza pe antecedentele pacientei si pe "jurnalul" a doua – trei cilcluri menstruale care sa inregistreze simptomele zilnice, zilele menstruatiei, zilele ovulatorii, daca acest lucru este posibil. Deoarece este extrem de important ca medicul sa poate exclude si alte boli ce se manifesta prin simptome similare, este posibil ca acesta sa solicite mai mult de un consult pentru fiecare pacienta in parte.
Este indicat sa se dozeze TSH-ul (thyroid-stimulating hormon) pentru a se evalua functia tiroidina, caci tulburarile acestei glande, tulburari tratabile, pot imita sindromul premenstrual.
Diagnosticul sindromului premenstrual poate fi si mai dificil atunci cand femeia sufera si de alte afectiuni care, de asemenea, se inrautatesc in a doua perioada a ciclului menstrual.
-cu toate ca sunt niste criterii clare de diagnostic al sindromului premenstrual, simptomatologia acestuia se amesteca cu cea din alte afectiuni
-toate simptomele trebuie evaluate si tratate.
Este important pentru pacienta sa se stabileasca daca simptomatologia este specific premenstruala, astfel incat medicul sa poata decide tratamentul optim.
Prin definitie sindromul premenstrual si sindromul disforic premenstrual se manifesta doar in perioada cuprinsa intre ovulatie si debutul menstruatiei.
Se credea ca menstruatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei, adica in ziua a 15 a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au sugerat ca momentul variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta. Femeile cu cicluri neregulate au o si mai mare variabilitate a momentului ovulatiei.
Cea mai sensibila metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH).

Tratament medical

Tratament de baza

Specialistii recomanda tuturor femeilor suspecte de sindrom premenstrual sa tina un "jurnal" al ciclului menstrual, sa faca schimbari in stilul de viata si sa realizeze tratament ambulator. Dupa cateva cicluri menstruale se pot remarca, deja, imbunatatiri ale simptomatologiei. Indiferent daca se decide si administrarea de medicamente, pacienta ar trebui sa continue cu urmatoarele masuri in perioada premenstruala:
-sa-si administreze zilnic Calciu (1200mg) si vitamina B6 (50-100mg) deoarece acestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal; exista o legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea depresiei si a simptomelor fizice
-sa se limiteze cantitatile de cofeina, zahar rafinat si sodiu din alimentatie, cel putin pe perioada premenstruala a ciclului; aceste substante sunt legate de simptome precum insomnia, anxietatea, pofta de mancare exagerata, durerile si balonarea
-sa se efectueze exercitii fizice regulate, caci s-a dovedit ca acestea reduc depresia, tensiunea psihica, durerea si tulburarile de dispozitie
-reducerea stresului, caci acesta poate inrautati simptomatologia
-utilizarea de medicamente, precum ainiinflamatoarele nesteriodiene (ex: Aspirina) pentru tratarea durerilor de cap, de muschi si articulatii, de sani si a crampelor.

Tratament aditional

Daca dupa doua – trei luni in care stilul de viata a fost modificat si s-au urmat masurile mai sus descrise pacienta prezinta, in continuare, simptome moderate/severe, se recomanda consult medical pentru a se stabili un plan de tratament. Urmatoarele simptome se considera specifice:
- toate simptomele fizice si legate de dispozitie: inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (medicatia antidepresiva) constituie medicatia de prima intentie (prima alegere) pentru toate simptomele moderate/severe ale sindromului premenstrual, inclusiv agresivitatea, depresia, anxietatea si simptome fizice. Noile descoperiri au aratat ca majoritatea femeilor inregistreaza ameliorarea simptomelor consecutiv tratamentului cu acest tip de medicatie; daca un anumit medicament din aceasta clasa se dovedeste a fi ineficient, se recomanda incercarea altuia inaintea renuntarii complete la ele
- trebuie stiut ca un anume medicament din aceasta clasa (Paxil), daca este administrat femeilor insarcinate in primele 12 saptamani de sarcina, poate determina aparitia unor defecte congenitale copilului
- balonarea si sensibilitatea sanilor
-spironolactona (un diuretic), luat in perioada premenstruala, reduce mult balonarea si sensibilitatea sanilor
-administrarea zilnica de vitamina E (400 UI) este de asemenea eficienta in reducerea sensibilitatii sanilor, daca este utilizata in perioada premenstruala
-uleiurile de contin acizi grasi esentiali au, de asemenea, un rol important in ameliorarea simptomelor.

Alte tratamente hormonale, sedative si chirurgicale

Scopul tratamentului hormonal si chirurgical este de a bloca o parte a sistemului endocrin (hormonal) implicat in producerea bolii. Aceste tratamente nu sunt utilizate in mod uzual, fie pentru ca sa stie ca sunt ineficiente, fie pentru ca au importante efecte secundare:
-administrarea de pastile anticonceptionale (estrogen si progesteron) este indicata in sindromul premenstrual, dar azi nu mai este considerata o masura de prima intentie; studii recente au demonstrat ca acestea nu sunt constant eficiente in tratamentul acestui sindrom; cu toate ca ele amelioreaza balonarea, cefaleea, durerile abdominale si sensibilitatea sanilor la unele femei, altele afirma ca aceste simptome s-au inrautatit consecutiv acestui tratament sau in plus, au dezvoltat tulburari de dispozitie; pastilele anticonceptionale sunt cunoscute in a provoca tulburari de dispozitie; se stie ca estrogenul, in sine, are efecte benefice la unele femei, dar exista riscul dezvoltarii cancerului uterin
-progesteronul, care a fost utilizat in sindromul premenstrual, s-a dovedit a fi ineficient si de asemenea poate accentua tulburarile de dispozitie
-un tratament recent, de ultima intentie, in sindromul disforic premenstrual, cel realizat cu agonisti ai hormonului eliberatori de gonadotropina (GnRH-a), cu toate ca are un bun control al simptomatologiei bolii, el opreste complet functia ovariana si determina aparitita simptomelor specifice menopauzei (bufeuri de caldura si uscaciune vaginala)
-administrarea de hormoni sintetici masculini poate ameliora simptomatologia sanilor prin scaderea productiei de estrogeni; nu este indicat doarece nu poate fi administrat pe perioade lungi de timp si pentru ca determina cresteri in greutate, depresie, ingrosarea vocii, micsorearea sanilor si tulburari ale colesterolului
-benzodiazepinele, precum alprazolamul, pot fi utilizate ocazional pentru tratarea anxietatii; ele deprima sistemul nervos central, dar isi pierd eficienta in timp si pot determina dependenta; deoarece au efecte ce pot pune viata pacientului in pericol, benzodiazepinele se recomanda a fi administrate doar cateva zile, atunci cand alte terapii au esuat
-medicamentele ce scad nivelul de prolactina pot ameliora simptomele sanilor, dar datorita efectelor secundare frecvente (voma, cefalee, crampe, oboseala) nu se prescriu in mod frecvent; scaderea dozelor poate reduce frecventa de aparitie a efectelor secundare
-ovarectomia (eliminarea chirurgicala a ovarelor) este extrem de rar utilizata, deoarece efectul cel mai direct este instalarea brusca a menopauzei, iar simptomele sunt, de cele mai multe ori, mult mai severe decat cele aparute la instalarea naturala a menopauzei.

De retinut!

Nu exista un tratament care sa fie eficient pentru toate femeile, de aceea se recomanda o colaborare stransa intre paciente si medici care, astfel, sa permita tatonarea mai multor posibilitati de terapie pana la gasirea celei potrivite pentru fiecare femeie in parte.
Nu se poate preveni aparitia sindromului, dar se pot realiza schimbari in stilul de viata care sa reduca riscul de apartie a simptomelor severe:
-administrarea zilnica deCalciu (1200mg) si vitamina B6 (50-100mg) deoareceacestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal; exista o legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea depresiei si a simptomelor fizice
-sa se limiteze cantitatile de cofeina din dieta
-sa se efectueze exercitii fizice regulate, care cresc eliberarea de endorfine la nivelul creierului si astfel, este redusa perceptia dureroasa si da o senzatie de bine
-reducerea stresului prin repaus suficient si prin tehnici de relaxare
-consumul unei diete echilibrate care sa mentina glicemia la nivele normale; se recomanda consumul de mese in cantitati mici ce contin carbohidrati, cereale integrale, proteine, fructe si legume; se va evita consumul de dulciuri, grasimi in exces, sare si alcool
-renuntarea la fumat.