Munca, munca si din nou munca! Asta pare sa fie norocul meu! Mintea mea e in alta parte! Cate o sclipire din cand in cand si durerea revine! Imi ascund lacrimile! Nu de rusine, ci de teama sa nu fiu nevoita sa dau explicatii celor din jur! Putini sunt cei care ar intelege si, imi face si mai rau sa aud cuvintele lor de imbarbatare! Din nou munca!
As vrea sa fie continuu zi si sa nu mai vina seara...noaptea!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu