Astept cu infrigurare finalul, pentru ca astept cu nerabdare inceputul! Ambele sunt aproape! Le simt! Finalul e inevitabil, dar inceputul ma sperie! Imi e teama de o noua dezamagire, de tristete, de lacrimi si vise spulberate! Aceste stari imi sunt atat de cunoscute si imi par atat de normale, incat daca se va intampla o minune, nu stiu daca voi sti cum sa ma bucur! Am sa incerc sa invat sa ma bucur numai asteptand acel moment, oricat de departe ar fi acesta...!
Eram tanara si am visat ceva ce m-a speriat! Cred ca aveam vreo 23 sau 24 de ani. Abia terminasem facultatea! In vis, suna telefonul, iar in partea cealalta era o voce firava care imi spunea ca este fiica mea nenascuta inca, are doua luni si se numeste Mina! Parea atat de adevarat incat a doua zi am fost la medic pentru a infirma acel vis! Ma speria gandul!!! Nu dupa mult timp, am crezut ca a avea un copil e un lucru natural si firesc, ceva care vine de la sine! GRESIT!!!!!!!!!!!!!!!!!! Inca astept!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu