Ce poti manca daca ai candidoza vaginala?

Ce poti manca?

• Foarte multe legume si fructe. Legume precum: usturoiul, ceapa, varza, broccoli, gulia au proprietatea de a inhiba dezvoltarea infectiei. Se spunea adesea ca portocalele nu sunt indicate in candidoza deoarece sunt acide. Portocalele nu sunt recomandatate doar daca ai afte in gura, deoarece creeaza o senzatie de disconfort. Fructele sunt acide prin natura lor. In organism, acizii din fructe produc alcalinizarea mediului intern, reducand hiperaciditate.
• Alimente proteice. Regimul tau trebuie sa includa: carne de vita, pui, peste, oua;
• Iaurturi - acestea contin probiotice (culturi lactice care au rolul de a reface flora intestinala) si lupta impotriva candidozei. Daca folosesti iaurt din comert, ai grija sa-i citesti eticheta inainte de a-l cumpara. Nu trebuie sa contina zahar, lapte praf sau alti aditivi. Iaurtul se poate aplica in zona vaginala, fiind eficient impotriva mancarimilor;
• Alimente oleaginoase: alune, nuci, migdale, seminte de dovleac, seminte de susan etc. - si aceastea sunt bogate in proteine si impiedica dezvoltarea ciupercii;
• Alge verzi - refac echilibrul natural al microflorei din tractul digestiv si intaresc sistemul imunitar.
• Orez - cel brun si cel salbatic sunt cele mai indicate feluri.

In unele situatii, poti observa o ameliorare in primele 2-4 saptamani dupa inceperea unui regim alimentar. Totusi, se poate intampla sa durereze si cateva luni pana cand simptomele dispar. Iata un exemplu de meniu:

Sugestii pentru micul dejun:

• cereale integrale
• creveti
• pui cu garnitura de legume: linte, mazare, fasole
  
• alune neprajite
  
• seminte de susan

Gustare: 1 ou ecologic fiert

Pranz: salata verde mare cu seminte de dovleac neprajite, condimentata cu 1-2 linguri de ulei de masline si zeama de la o lamaie.

Gustare: nuci sau alune neprajite.

Sugestii pentru cina:

• cartofi copti cu putin unt;
• salata de cartofi fierti si alte legume (salata orientala);
• carne de pui, curcan sau oaie fiarta, la gratar sau la abur.

Foarte eficiente pot fi si ceaiurile de galbenele sau de musetel - au efect calmant. Se pot bea sau se pot folosi pentru spalaturi locale. De asemenea, ceaiul cu echinaceea si seleniu - pentru intarirea imunitatii. Mai pot fi utile suplimentele cu Lactobacillus Acidophilus - reface aciditatea tractului intestinal si impiedica dezvoltarea candidei - sau capsulele gelatinoase care contin ulei de oregano, de menta sau alte uleiuri volatile - previn dezvoltarea ciupercii.


Ce nu ai voie?

Din lista alimentelor interzise fac parte:

• zaharul - este alimentul cel mai "iubit" de candida;
• carbohidratii: painea alba, orezul alb, pastele;
• drojdia si produsele cu drojdie;
• alunele prajite;
• produsele din carne procesata, de exeplu mezelurile.

Unii specialisti pun pe lista alimentelor interzise si produsele cu gluten, proteina care se gaseste in grau, secara si orz, argumentand ca impiedica digestia si inhiba dezvoltarea culturilor probiotice.

De retinut: in momentul in care simtomele candidozei au disparut, este recomandat sa introduci treptat in dieta alimentele la care nu ai avut voie.


Sfaturi pentru a preveni infectia cu candida

Prevenirea este intotdeauna cea mai indicata. O viata echilibrata din toate punctele de vedere te poate ajuta nu doar sa previi candidoza, ci orice alta afectiune. Iata cate recomandari in ceea ce priveste candidoza vaginala:

• Ai grija de imunitatea ta! 
• Respecta regulile de igiena! Spala-te cel putin o data pe zi si sterge-te cu prosopul mai ales in zona pliurilor pentru ca ele sa nu ramana umede;
• Evita sapunurile parfumate si colorate! Foloseste sapunuri blande pentru ingrijirea intima. Potrivit specialistului, acestea sunt benefice deoarece sunt antagoniste cu ciuperca;
• Evita tratamentele inutile cu antibiotice! Aceste medicamente, administrate haotic, distrug microorganismele de protectie si astfel favorizeaza raspandirea infectiei;
• Detoxifiaza-ti organismul! Detoxifierea este foarte importanta deoarece in acest fel se elimina din intestin orice urma de alimente nedigerate care provoaca formarea toxinelor;
• Evita lenjeria sintetica si pantalonii foarte stramti!
• Evita tampoanele interne! Ciuperca se dezvolta foarte bine in locurile umede, calde.
• Renunta la cafea, tutun si alcool! Acestea iti scad imunitatea, facandu-ti organismul vulnerabil in fata candidei;
• Consuma alimente bogate in vitaminele A, B, C, E, magneziu, seleniu si zinc!
• Dormi 8 ore pe noapte si fa miscare zilnic! 
• Evita spatiile poluate!

Sportul usureaza simptomele sindromului premenstrual

Cat de eficient este sportul in acest caz?

Cateva studii efectuate au demonstrat clar ca activitatea fizica regulata poate fi extrem de benefica pentru tine, daca suferi de sindromul premenstrual. Asadar, expertii recomanda ca in fiecare luna cu 1-2 saptamani de perioada ciclului menstrual fa-ti timp pentru miscare.

In urma unui experiment, o echipa de cercetatori de la Universitatea din Columbia Britanica (Vancouver) au constatat ca subiectii implicati in studiu (8 femei sedentare care au alergat zilnic timp de 6 luni) au raportat o atenuare a simptomelor asociate cu sindromul premenstrual: mai putina sensibilitate a sanilor, senzatie redusa de balonare si o stare de spirit mult mai echilibrata.

De asemenea, un alt studiu a aratat ca femeile care au efectuat o activitate fizica regulata inainte de menstruatie s-au confruntat cu mai putine dureri si stari de depresie comparativ cu cele sedentare.

Din pacate, rezultatele acestor cercetari nu se rasfrang si asupra persoanelor cu o forma severa a sindromului (disfunctia disforica premenstruala) care le impiedica sa indeplineasca acivitatile cotidiene.


Cum ma poate ajuta sportul?

Exercitiile fizice sunt o arma eficienta impotriva stresului. De asemenea, au rolul de a stimula metabolismul si a imbunatati circulatia sanguina. Pe masura ce sangele tau se pune in miscare, acesta transporta oxigenul si nutrientii catre celule, efectul fiind unul de revigorare a organismului. Insa, fii atenta sa nu exagerezi deoarece s-ar putea sa obtii efectul advers: accentuarea simptomelor.

Aerobicul poate fi o solutie potrivita pentru tine in aceasta perioada, stimuleaza productia endorfinelor si te ajuta sa scapi de anxietate, deprimare si schimbarile de stare asociate cu sindromul premenstrual. De asemenea, unii experti considera ca endorfinele au rolul de a stabiliza glicemia si a reduce pofta de dulciuri.


Ce exercitii sunt indicate?

In general, activitatile fizice moderate precum plimbarea, jogging-ul, ciclismul si inotul sunt cele mai indicate. 30 de minute de 5 ori pe saptamana din oricare dintre aceste activitati iti pot imbunatati starea de dinainte si dupa menstruatie.

Potrivit unui studiu efectuat pe 23 de subiecti care au participat la un program de aerobic s-a constatat o imbunatatire a simptomelor generate de acest sindrom: in special depresia.

Yoga este recomandata si iti poate fi de folos. Combinatiile ei de stretching usor, tehnici de respiratie si meditatie te elibereaza de tensiunea musculara, te ajuta sa te concentrezi mai bine si sa-ti stapanesti mai bine starea de dispozitie.

Ce trebuie sa stii despre cistita

Simptomele pot fi severe, dar nu e cazul sa te sperii. Problema se rezolva definitiv cu tratament adecvat. Ca sa te feresti data viitoare, citeste mai departe si afla care sunt cauzele neplacerilor!

Cistita este o inflamatie a vezicii urinare, declansata de patrunderea unor germeni în vezica urinara. Este o afectiune frecventa, aproape toate femeile sufera de cistita la un moment dat. In schimb, este destul de rar întalnita la barbati. De ce? Uretra, canalul prin care urina este eliminata din vezica, este mai scurta la femei decat la barbati. Prin urmare, agentii patogeni care se pot afla în zona anala sau genitala nu au de parcurs un drum prea lung pana la vezica. Astfel se explica de ce peste 90% dintre cazurile de cistita sunt provocate de Escherichia coli, o bacterie întalnita în colon si rect.
50% dintre femei se confrunta, la un moment dat pe parcursul vietii, cu inflamatia vezicii urinare.

Frigul favorizeaza cistita
De cum s-a instalat, apar si primele semne care sa-ti dea de gandit. N-ai cum sa nu-ti dai seama ca o ai - afectiunea se manifesta prin dureri la urinare, usturimi, urina tulbure, cresterea numarului de urinari zilnice, pierdere involuntara de urina, dureri suprapubiene, dureri lombare joase. Uneori, se poate observa si prezenta unor picaturi de sange în urina. Daca apare si febra, înseamna ca deja exista o infectie mai serioasa a cailor urinare. Cele mai predispuse la cistita sunt femeile tinere, active sexual, femeile însarcinate sau cele care au intrat la menopauza. Modificarile hormonale, igiena locala precara, raporturile sexuale frecvente, frigul sau constipatia favorizeaza aparitia afectiunii. De multe ori, cistita apare in urma unui contact sexual. În timpul actului sexual, bacteriile care sunt prezente frecvent în zonele inferioare uretrale si vaginale
se deplaseaza catre vezica. De obicei, organismul elimina bacteriile prin urinat, dar, cand nu reuseste, se declanseaza cistita. La barbati, afectiunea apare de multe ori ca urmare a cresterii în dimensiuni a prostatei. Simptomele sunt mult mai usoare în cazul barbatilor, si boala poate chiar sa treaca neobservata.
Diagnosticul corect
Cistita nu e o boala periculoasa, dar, netratata, poate duce la infectii renale grave. Uneori, însa, cistita poate fi complicatia unor afectiuni periculoase, cum ar fi tumorile pelviene sau tuberculoza. Pentru diagnosticarea cistitei, medicul recomanda analiza unei probe de urina. În unele cazuri, desi exista simptome ale cistitei, analizele de laborator pot arata lipsa infectiei. Afectiunea este cauzata atunci de sensibilizarea crescuta a mucoasei, în conditii de stres. Tratamentul recomandat in cazul cistitei este pe baza de antibiotice. Poate fi folosita o schema de tratament de trei zile în cazul femeilor tinere, active sexual, sau o varianta de tratamentstandard de sapte-zece zile,

indicata pentru femeile însarcinate, varstnici, copii, barbati, persoane cu infectii de tract urinar recurente, diabetici. Simptomele se amelioreaza de obicei dupa 48 de ore de la începerea tratamentului. Atentie! Daca infectia reapare, nu te trata singura acasa, pe baza tratamentului anterior. Mergi la medic, acesta iti va prescrie medicamentele potrivite, doar in urma analizelor de urina pe care le vei face.
Stiai ca?
Stresul, constipatia, consumul de cafea sau de alimente cu E-uri, efortul prelungit sau diabetul favorizeaza instalarea cistitei?
Masuri la indemana
Ca sa nu afli niciodata cat de neplacute sunt simptomele acestei afectiuni, tine cont de sfaturile noastre:
Consuma zilnic multa apa si sucuri naturale pentru a curata vezica urinara si uretra. Minimum doi litri de lichide pe zi, zic specialistii, pentru ca odata cu ele vei elimina si bacteriile responsabile de aparitia cistitei;
Poarta lenjerie intima de bumbac, nu foarte stramta;
Spala-te de fiecare data înainte si dupa un contact sexual;
Fereste-te de frig, în special în perioada menstruatiei. Evita sa mergi desculta pe gresie si sa porti pantaloni cu talia foarte joasa.
Tratamente alternative
Consuma cate o lingurita de tinctura de coacaze negre, de trei ori pe zi.
Ceaiul de galbenele, ienupar, sfecla, patrunjel, marar sau urzica ajuta la vindecarea infectiei si calmarea simptomelor. Bea doua-trei cani de ceai pe zi.
Sucul de afine este un vechi remediu pentru tratarea infectiilor urinare. Afinele contin substante antibacteriene, care actioneaza în special împotriva Escherichia coli, unul dintre germenii care determina aparitia cistitei. Ca sa previi sau sa tratezi, bea 100 ml suc de afine, zilnic, timp de 10 zile.

Cum sa scapi de leucoree

Mai mult discretia exagerata decat lipsa timpului le determina pemulte femei sa neglijeze anumite probleme ginecologice cu care seconfrunta. Femeia prezinta o scurgere vaginala fiziologica (adicanormala), cu origine dubla, vaginala si cervicala. Cresterea cantitativaa acesteia sau modificarea ei calitativa definesc leucoreea.
Etapele si varstele la care apar aceste scurgeri. se pot diferentia in functie de perioada incare apar:

La fetita:
a) se poate intalni o scurgere vaginala accentuata in perioada pubertatii,care este normala;
b)poate aparea vulvovaginita cu germeni banali prin contaminare de la parinti, din cauza folosiriiacelorasi obiecte de igiena si a aceleiasi lenjerii.

La femeia adulta:
a) vaginita tricomaniazica, care poate fi recunoscuta dupa o scurgereverziu-cenusie si urat mirositoare;
b) moniliaza vaginala determinata de Candida albicans, care determinaaparitia unei scurgeri albicioasa, grunjoasa, sub forma de depozite;
c) infectii acute cervicale sau vaginale cu diferiti germeni: gonococ,stafilococ, colibacili, etc.;
d) vaginite reactionale la corpi straini intravaginali, solutiidezinfectante sau lubrifianti;
e) leziuni cervicale cronice determinate de leziuni cervicale (pana lacarcinomul in situ) sau secretia crescuta a glandelor cervicale.

La femeia gravida:
a) exista o secretia vaginala fiziologica (adica normala) numitahidroree;
b) este predispusa la infectii vaginale, in special cea candidozica sicea parazitara.

La femeia in menopauza:
- exista o secretie foarte scazuta de estrogen,ceea ce determina involutia epiteliului vaginal cu atrofia mucoasei,ceea ce predispune la diverse infectii.

Tratamentul se face in functie de cauza. De aceea este indicata oconsultatie ginecologica, si efectuarea unui examen bacteriologic alsecretiei vaginale si insamantare pe culturi cu efectuarea antibiogramei,pentru a determina cu exactitate antibioticul potrivit pentru tratementulinfectiei respective. Mentionez faptul ca tratamentul este in majoritateacazurilor foarte simplu si cu rezultate bune, constand in spalaturivaginale si aplicatii locale de ovule sau creme cu antibiotic.

Sindromul premenstrual si alte afectiuni hormonale

Durerile menstruale, starile de nervozitate si sindromul premenstrual pot provoca un adevarat dezastru in viata dumneavoastra. Acum avem la indemana cateva sfaturi de a le elimina din cotidianul nostru si de a beneficia de liniste si in acea perioada dificila a lunii.

Luati Silybum marianum (2 capsule de trei ori pe zi), cu patru zile inainte si in perioada de menstruatie. Acest produs va protejeaza ficatul si ajuta la reglarea nivelului de estrogen din organism.

Decongestionati-va ficatul folosind agenti lipotropi. Substantele lipotropice grabesc indepartarea depozitelor de grasime si a bilei, imbunatatind functionarea ficatului. Sindromul premenstrual este corelat cu metabolizarea defectuoasa a grasimilor de catre ficat. Un amestec bun pentru ficat poate fi realizat din 1000 mg colina, 500 mg metionina si/sau cisteina.

Deficientele de magneziu sau zinc vor afecta functionarea ficatului. Luati aproximativ 1200 mg de magneziu si 50 mg zinc pe zi.

Cresteti aportul de vitamine B, inclusiv B6. Luati 50-100 mg B complex in fiecare zi sau 2 capsule de laptisor de matca de trei ori pe zi.

S-a demonstrat ca vitamina A diminueaza simptomele sindromului premenstrual, asadar luati aproximativ 10 000 U.I. pe zi, sub forma de beta-caroten. Nu luati suplimente de vitamina A daca sunteti insarcinata.

Vitamina E reduce simptomele fizice ale sindromului premenstrual si regleaza nivelul hormonal din organism. O doza de 400 U.I. pe zi ar fi binevenita.

Luati o lingura de ulei de in sau luminita-noptii sau de limba-mielului in fiecare zi. Femeile care au probleme menstruale manifesta neregularitati ale acizilor grasi esentiali.

Cu doua zile inainte de ciclul menstrual luati agnus castus (dureri ale sanilor si echilibru hormonal). Face adevarate minuni!

Folositi un aliment superconcentrat, cum ar fi spirulina, algele verzi-albastre sau chlorella, impreuna cu laptisor de matca. Eliminati produsele lactate cu cel putin 10 zile inainte de instalarea ciclului menstrual.

Practicarea exercitiilor fizice de intensitate moderata pe tot parcursul lunii ajuta la reglarea hormonala, elimina toxinele, sporeste absorbtia de substante nutritive, intareste organele interne, diminuand in acest fel simptomele sindromului premenstrual.

Solutii pentru menopauza

In general, la menopauza femeile duc lipsa de substantele si fluidele care hranesc ficatul si este extrem de important ca in aceasta perioada de potop hormonal, ficatul sa fie hranit bine si ajutat. Intariti-va ficatul cu ajutorul alimentelor regeneratoare si al suplimentelor indicate mai jos, iar simptomele de menopauza fie vor disparea, fie vor fi mult diminuate.

Alimentele care trebuie consumate in perioada de menopauza sunt: mere, fasole Adzuki, anason, fasole alba, soia boabe, masline, ovaz, seminte de susan, mazare despicata, igname si seminte de floarea-soarelui;

Ceaiul de salvie (2 cani pe zi) sau 15 picaturi de tinctura de salvie intr-o cantitate mica de apa pot ajuta enorm in cazul bufeurilor si al altor simptome legate de menopauza;

Agnus castus, cunoscut si sub denumirea de vitex, poate sa reechilibreze nivelul hormonal, sporind productia de progesteron. Pentru un efect maxim luati-l in combinatie cu planta Angelica sinensis;

Suplimentul DHEA (dihidroepiandrosteron) este foarte bun. Este un hormon suprarenal care creste nivelul estrogenului;

Planta trifoi rosu, bogata in vitamina B si suplimentul gamma oryzanol (antioxidant) au rezultate excelente;

Crema cu progesteron natural, obtinut dintr-o varietate salbatica de igname are o actiune benefica in ceea ce priveste efectele secundare.

Informatiile au fost preluate din cartea "Esti ceea ce mananci: Programul care va va schimba viata", Dr Gillian McKeith, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2005, www.curteaveche.ro

Durerile si crampele menstruale: prevenire si remedii naturiste

Dismenoreea este termenul medical folosit pentru durerile pe care le suporti in timpul menstruatiei. Unele femei trec cu usurinta peste acestea, deoarece nu sunt intense si nu se manifesta mai mult decat o stare de disconfort. Insa, in unele cazuri durerile sunt atat de insuportabile, incat pot impiedica efectuarea activitatilor zilnice. Si pe deasupra mai trebuie sa suporti si niste crampe, care apar cel mai des in prima si a doua zi a ciclului menstrual. Crampele menstruale sunt contractii cauzate de uter pe masura eliminarii cheagurilor de sange prin colul uterin.

Dismenoreea poate fi primara (nu este determinata de o afectiune si poate sa dispara dupa prima nastere) si secundara (are la baza o afectiune).


Simptomele dismenoreei primare

• crampe dureroase;
• durere in regiunea abdomenului inferior;
• dureri de spate;
• migrene;
• diaree sau constipatie;
• greata si stare de voma;
• ameteli;
• senzatie de balonare;
• sensibilitate la nivelul sanilor;
• crestere in greutate corporala.

Simptomele dismenoreei secundare

• durere in abdomenul inferior;
• dureri de spate;
• sangerari intre perioadele de menstruatie;
• dureri in timpul sau dupa un raport sexual;
• secretii vaginale anormale;
• febra si friguri;
• diureza (urinare) frecventa.

Cauzele durerilor severe si a crampelor menstruale

• endometrioza
• sindromul premenstrual
• tumori uterine;
• malformatii ale uterului;
• inflamatii;
• dispozitiv intrauterin (DIU);

Care sunt optiunile de tratament?

Crampele si durerile menstruale mai putin severe (cauze ale dismenoreei primare) pot fi diminuate prin tratament medicamentos cu ibuprofen, aspirina si naproxen. Daca ai un ciclu menstrual regulat, administrarea uneia dintre aceste pastile cu o zi inainte de ciclu te poate ajuta sa scapi de crampe si dureri.

In cazul dismenoreei secundare, tratamentul consta in medicatie mai puternica sau chiar operatie chirurgicala, in functie de afectiunea care a declansat-o.

Ce-mi poate inrautati durerea si crampele menstruale?

• cafeina si alcoolul exacerbeaza crampele fiindca reduc absorbtia de magneziu, cel mai important mineral care intervine in controlul contractilitatii musculare;
• fumatul;
• stresul;
• lipsa somnului;
• o alimentatie bogata in grasimi;
• mancarea sarata.

Cateva remedii naturiste

• Coada soricelului (infuzie) este indicata daca ai un ciclu menstrual abundent. Se prepara infuzia din grame inflorescente la o cana cu apa si se consuma 2-3 cani pe zi.

• Anasonul (infuzie): se prepara infuzia dintr-o lingurita de seminte la o cana de apa si se beau 2-3 cani pe zi.

• Florile de musetel (infuzie) au rolul de a calma durerile menstruale. Se prepara infuzia din 5 grame la 1 litru apa.

• Salvia (infuzie) are rolul de a regulariza ciclul menstrual si a combate durerile cauzate de acesta. Se face o infuzie din 5 grame frunze la o cana de apa si se consuma 2-3 cani pe zi.

Sfaturi pentru a diminua intensitatea durerilor menstruale

1. Activitatea fizica moderata (20 de minute de 3 ori pe saptamana de plimbare sau inot) are rolul de a usura intensitatea durerilor si a crampelor menstruale. De asemenea, suplimentele de calciu te pot ajuta in aceasta perioada.

2. Schimbarea regimului alimentar: expertii recomanda un consum redus de oua, carne rosie si produse lactate.

3. O alimentatie bogata in acizi grasi esentiali pe care ii gasesti in conservele de sardine, somon, ulei de seminte de in.

4. Obisnuieste sa iei suplimente de magneziu si multivitamine.

5. Ia vitamina E in perioada ciclului menstrual.

6. Elimina pe cat posibil acizii grasi trans din alimentatia ta (se gasesc in produsele de patiserie care contin margarina si alte uleiuri partial hidrogenate).

7. Invata sa-ti controlezi stresul.

8. Yoga, acupunctura si masajul te pot ajuta.

Spalaturile vaginale: sanatoase sau nu?

Ce sunt irigatiile sau spalaturile vaginale?

Un proces de curatare a cavitatii vaginale cu apa sau alte solutii cum ar fi otetul, ceaiul de pelin sau galbenele, alte ceaiuri medicinale special concepute.


De ce apeleaza femeile la aceasta metoda?

• Pentru a indeparta impuritatile imediat dupa terminarea ciclului menstrual;

• Pentru a impiedica o sarcina nedorita sau o boala cu transmitere sexuala dupa un raport sexual neprotejat. Foarte important de retinut ca aceste irigatii sau spalaturi vaginale nu te protejeaza de sarcina, infectii sau boli cu transmitere sexuala!;

• Pentru a reduce mirosul neplacut: daca ai constatat un miros neobisnuit trebuie neaparat sa te duci la un control specialist, deoarece spalaturile vaginale nu vor face decat sa-ti agraveze problema;

• Asocierea spalaturilor cu igiena si curatenia, determina multe femei sa apeleze cu regularitate la aceasta metoda pentru a se simti perfect curate;

• Medicii prescriu spalaturile vaginale numai ca parte integranta a unui tratament pentru vreo infectie vaginala sau alte situatii mult mai grave (dupa terapia cu radiatii pentru cancer cervical). Cu toate acestea, spalaturile vaginale sunt facute sub supraveghere medicala si cu solutii speciale.

Spalaturile vaginale sunt importante pentru igiena feminina?

Nu. Vaginul are propriul sistem de "auto-curatare": bacteriile bune care ii mentin sanatatea. Aceste bacterii "prietene" (cele mai multe cunoscute sub numele de lactobacili) mentin un pH acid vaginal care nu permite altor bacterii sa se dezvolte si sa produca infectii. Prin urmare, irigatiile sau spalaturile vaginale tulbura procesul natural de curatare si protectie al corpului, reducand numarul lactobacililor si crescand sensibilitatea vaginului la aparitia unor infectii.

Unele femei sustin ca le place sa apeleze cu regularitate la spalaturile vaginale, deoarece este singura metoda prin care se simt curate, in special dupa menstruatie sau un raport sexual. Insa, spalarea exterioara a organelor genitale este suficienta pentru o igiena perfecta.


Imi pot face rau spalaturile vaginale?

Da. Foarte multi specialisti nu recomanda aceste spalaturi, deoarece pot cauza infectii grave. Bacteriile "bune" sunt indepartate in urma unei spalaturi vaginale si bacteriile "rele" isi gasesc mediul propice pentru a se inmulti. Asadar, esti mult mai expusa infectiilor precum vaginoza bacteriana sau altele mai grave.

De asemenea, spalaturi vaginale maresc riscul de a dezvolta o cipuerca vaginala (3 din 4 femei se confrunta macar o data dupa menopauza cu aceste infectii fungice). Ciuperca este prezenta in mod natural in vagin, insa daca spalaturile vaginale distrug flora bacteriana (reducand numarul bacteriilor bune), aceasta se dezvolta rapid si creeaza disconfort. O infectie de acest gen se caracterizeaza prin senzatia de arsura sau mancarime, scurgeri albe si cu aspect branzos, roseata, miros neplacut, durere si arsuri in timpul mictiunii.


Mai mult de 2 spalaturi vaginale pe luna cresc riscul de boli inflamatorii pelvine

Femeile care isi fac spalaturi vaginale mai mult de 1-2 pe luna prezinta un risc crescut (cu 73%) de aparitie a bolii inflamatorii pelvine (o infectie care poate implica uterul, trompele uterine, ovarele si cavitatea pelvina) care poate conduce la infertilitate si chiar deces, daca este netratata. Simptomele: durere abdominala si de stomac, frisoane, febra, greata.


Spalaturile vaginale pot afecta fertilitatea?

Daca vrei sa ramai insarcinata, nu recurge la spalaturile vaginale! Un studiu efectuat de National Institute of Environmental Health Science arata ca femeile care obisnuiesc sa-si faca spalaturi vaginale cu regularitate isi reduc sansele de a ramane insarcinate pe viitor (cu 50% in cazul femeilor cu varste cuprinse intre 18-24 de ani si cu 30% in cazul celor de 25-29 de ani).

Femeile care isi fac spalaturi vaginale o data pe saptamana au cele mai putine sanse de a ramane insarcinate. Rezultatele unei cercetari arata dupa un an de zile de incercari 27% dintre femeile care si-au facut spalaturi vaginale cu regularitate nu au reusit sa ramana insarcinate, in comparatie cu 10% care nu au aplicat aceasta metoda sau au folosit-o foarte rar.

Pentru femeile insarcinate, spalaturile vaginale mai implica si alte riscuri. De exemplu, in urma unui studiu publicat in Jurnalul britanic de Obstetrica si Ginecologie s-a constatat o legatura directa intre practica spalaturilor vaginale si subponderalitatea nou-nascutului. De asemenea, riscul de a suferi probleme de sanatate grave este foarte mare in aceste cazuri. Din cele 4700 de femei participante la studiu, 650 dintre cele care si-a facut spalaturi vaginale de pana la 3 ori pe saptamana au cu 40% mai multe sanse de a da nastere unui copil subponderal.

Sursa: www.eva.ro

Dieta anti-candidoza: alimente de evitat

Si care crezi ca ar fi cea mai proasta alegere pe care ai putea-o face? Bineinteles ca zaharurile rafinate. In cantitati ridicate, acestea agraveaza simptomele candidozei. Nu te gandi ca trebuie sa tii un regim strict, insa este foarte important sa faci o selectie a alimentelor consumate. Daca produsul pe care l-ai ales are un continut ridicat in zaharuri sau amidon rafinat nu-l consuma daca ai probleme cu candidoza. In schimb, concentreaza-te mai bine asupra alimentelor bogate in fibre, insa sa fie cu un continut scazut de zahar.


Fara glucoza!

Atentie si la "verisorii" glucozei! Daca te uiti la lista ingredientelor si apare dextroza, maltoza, glicogen, sucroza, galactoza, sorbitol, manitol sa stii ca sunt pe aceeasi strada cu glucoza si trebuie sa le eviti. De asemenea, incearca sa limitezi pe cat posibil numarul linguritelor de zahar granulat alb si brun, zahar praf si miere. Toate acestea ridica rapid nivelul glucozei din sange, "aprovizionand" in permanenta ciuperca Candida Albicans si favorizand dezvoltarea ei.


Fara carbohidrati!

Printre alimentele bogate in carbohidrati si pe care trebuie sa le eviti se numara: painea, orezul alb, pastele, biscuitii, cereale pentru micul dejun, cartofii, fructele uscate, fructele, fasolea, legumele cu pastai si mierea.


Fara fructe!

Acestea contin zaharuri naturale care stimuleaza dezvoltarea infectiei. Nu consuma fructe conservate, congelate si uscate. Nu consuma portocale si suc de portocale. Nu consuma pepene, in special cantalup.


Fara gluten!

Unele diete anti-candidoza sugereaza eliminarea alimentelor care contin gluten, o proteina care se gaseste in grau, secara si orz. Expertii sustin ca glutenul poate cauza diverse probleme digestive la anumite persoane. Un alt motiv pentru care este blamat glutenul se refera la faptul ca impiedica procesul de digestie si inhiba dezvoltarea culturilor probiotice (bacterii bune).


Alte alimente la care trebuie sa fii atenta

• drojdia si produsele care contin drojdie;
• otetul si produsele care contin otet: maioneza, ketchup, sosurile din comert, mustar, sos de soia, muraturi, masline verzi;
• ciupercile;
• alunele, untul de arahide si fisticul;
• alcoolul;
• cafeaua, ceaiul negru, cidru;
• branza cu mucegai si procesata;
• produsele din carne procesata, afumata, sarata: somon afumat, hering (in saramura), carnati, sunca, crenvursti, pastrama, salam, etc.

Ce alimente sa consumam?

1. Legume cat incape. Unele legume au proprietatea de a inhiba dezvoltarea infectiei: usturoiul, ceapa, varza, broccoli, gulia. Legumele cu mult amidon, cum sunt cartofii trebuie sa le eviti in aceasta perioada;

2. Proteine. Mesele bogate in alimente proteice sunt o alegere excelenta. De aceea, include in regimul tau: carnea de vita, pui, peste, ouale;

3. Iaurturi. Iaurturile care contin culturi lactice (probiotice) lupta impotriva candidozei. Asadar, ai liber la ele si consuma cat mai multe pentru ca ajuta organismul in lupta impotriva candidei;

4. Oleaginoase. Sunt bogate in proteine si impiedica dezvoltarea ciupercii;

5. Orez. Este indicat cel brun sau salbatic;

6. Tarate de ovaz;

7. Alge verzi. Spirulina si clorela sunt dintre cele mai vechi organisme de pe pamant si foarte eficiente in tratarea candidozei. Expertii au descoperit ca aceste alge refac echilibrul natural al microflorei din tractul digestiv si intaresc sistemul imunitar.

Candidoza este o afectiune care apare din cauza unei ciuperci microscopice numita Candida Albicans. Este una dintre cele mai frecvente infectii genitale la femei si destul de rar intalnita la barbati. Aceasta ciuperca face parte din flora intestinala, controlata de microorganismele cu rol de protectie (Lactobacilus) si de sistemul imunitar. Ea traieste in gat, gura, tractul intestinal, vagin, dar in cantitati mici.

Cand microorganismele de protectie sunt distruse de actiunea antibioticelor sau cand sistemul imunitar este slabit, ciuperca este scapata de sub control si cauzeaza infectia numita candidoza.

Dintre factorii de risc care ar putea favoriza aparitia candidozei se numara: folosirea contraceptivelor orale; folosirea steroizilor; folosirea medicamentelor pentru ulcer; antibioticele administrate frecvent; un regim alimentar bogat in zaharuri; sarcina si diabetul.

Conform statisticilor, 3 din 4 femei se confrunta cu candidoza vaginala cel putin o data de-a lungul vietii. Multe femei se plang ca nu au scapat de aceasta afectiune dupa ani de tratament. Motivele sunt multiple si nu este suficient sa tratam boala, ci trebuie sa determinam cauzele care au dus la aparitia si recidiva ei. Identificarea factorilor se poate face impreuna cu medicul specialist, de aceea un control ginecologic este obligatoriu.

Factori care te ajuta sa-ti pastrezi fertilitatea

Modul in care traiesti acum poate avea efecte pe termen lung asupra dorintei tale de a avea un copil. Nu te speria, mai ai timp sa te pregatesti pentru o sarcina fara probleme.

Femeile se nasc cu un numar limitat de ovule si, daca ovarele sunt afectate in timpul vietii, se reduc sansele de a face copii. Acelasi lucru este valabil si pentru celelalte parti ale sistemului reproducator: trompele, uterul si cervixul (sau colul uterin).

Factorul esential in ceea ce priveste fertilitatea este cel pe care nimeni nu-l poate controla: varsta. De asemenea, mai este si ereditatea. Daca mama ta a ajuns la menopauza la 50 de ani, ai mari sanse sa-i calci pe urme. Oricum, excluzand acesti doi factori asupra carora nu ai nicio putere, iata citeva lucruri pe care ti le poti impune.

Pastreaza-ti greutatea in limitele normalului

Estrogenul, unul dintre hormonii care fac ciclul reproducator sa functioneze normal este "conservat" in grasime. Asadar, daca nu ai destula grasime - fie pentru ca ciugulesti ca o vrabiuta la masa, fie pentru ca faci gimnastica de parca te-ai antrena pentru mondiale - fertilitatea ta poate fi in pericol. Ideal ar fi ca o femeie sa aiba circa 22-25% din greutate, grasime.

Daca procentul scade sub 19%, femeia va avea probabil probleme in a mentine ovulatia. De mai multe ori, este suficient ca femeile care sufera de infertilitate (din cauza lipsei de grasime) sa se ingrase un pic si nu vor mai avea probleme in a ramane insarcinate. Pe de alta parte, daca depasesti greutatea ideala cu mai mult de 20%, corpul tau va produce prea mult estrogen si prea multi hormoni masculini, ceea ce va duce la infertilitate.

Lasa-te de fumat!

In plus, fata de cele un milion de motive pentru care n-ar trebui sa fumezi, afla ca toxinele din tigari iti ucid ovulele din ovare. Pe pachetele de tigari ar fi bine sa scrie si ca: "Fumatul afecteaza grav fertilitatea." In plus, fumatoarele ajung mai repede la menopauza, deci tot tutunul iti limiteaza si perioada fertila. Daca te lasi acum de fumat, reduci efectele negative.

Sex protejat si controale ginecologice

Din nefericire, unul dintre riscurile cele mai mari in ceea ce priveste fertilitatea il presupune o afectiune care, adesea, nu are nici un simptom alarmant: AIP, afectiunea inflamatorie pelvina. Ea poate duce la o blocare a trompelor uterine, ceea ce va face imposibila intalnirea dintre ovul si spermatozoid.

Tratamentul trompelor uterine este unul dificil si este posibil sa survina sterilitatea. Aceasta apare la 12% dintre femeile care sufera de AIP. Afectiunea este cauzata de microorganisme ca gonococi si chlamydii - infectii transmisibile pe care sexuala, care pot fi usor vindecate, dar care pot provoca mari probleme daca sunt lasate netratate.

Simptomele de gonoree includ sangerarea in timpul actului sexual, durere sau senzatia de arsura la urinat si o secretie galbena sau singerie. Exista insa si posibilitatea sa nu apara nici un simptom. Chlamidya este mai periculoasa pentru ca, de cele mai multe ori, nu are nici un simptom si poate duce la AIP in doar citeva saptamani de la infectare.

Prezervativele sunt un bun mijloc de protectie in fata ambelor infectii. Daca totusi ai facut sex neprotejat, mergi la ginecolog si cere-i sa iti faca testele mai ales pentru chlamidya si gonoreea. Chiar daca faci sex protejat, ar trebui sa soliciti si aceste teste la examenul ginecologic periodic. Ambele infectii se trateaza cu antibiotice, dar e necesar ca si partenerul tau sa fie tratat, pentru a evita reinfectarea.

Fii atenta la orice fel de durere

Daca dintr-o data ai menstruatii mai lungi sau mai dureroase, daca te doare burta fara motiv, nu te multumi sa iei o pastila si sa-ti spui ca trece. Durerile acute, uneori chiar si in timpul sexului, crampele menstruale extrem de dureroase si micile scurgeri dintre menstruatii pot fi simptome ale entometriozei, o crestere a endometrului - tesutului ce "captuseste" suprafata interna a uterului - in alte zone decit uterul. Endometrioza afecteaza circa 10% din femeile aflate la virsta reproducerii si in 30-40% din cazuri duce la infertilitate. Cu cat o detectezi mai repede, cu atat e mai bine.

Tratamentul obisnuit presupune administrarea de anticonceptionale continuu pentru a subtia tesutul de pe peretii uterului si pentru a-i impiedica cresterea exagerata. O alta problema sunt fibroamele uterine, niste tumori necancerigene localizate la nivelul uterului si care afecteaza circa 25% din femeile ajunse la maturitate.

Simptomele sunt menstruatiile din ce in ce mai abundente si durerile in zona pelviana. Fibroamele nu sunt atat de periculoase pentru fertilitate ca endometrioza, dar pot cauza probleme daca sunt lasate netratate. Daca un fibrom este mai mare de 3 cm in diametru sau creste constant, doctorul ar putea recomanda o medicatie pentru a-i incetini cresterea sau o operatie pentru indepartarea lui.

Nu te mai stresa

Daca esti tot timpul stresata, agitata, nu poti dormi, n-ai stare, trebuie sa iei masuri. Stresul cronic poate afecta ovulatia. Cu toate ca nu se cunosc exact cauzele, doctorii cred ca acest lucru se intampla pentru ca hipotalamusul controleaza si raspunsul chimic la stres, si secretia de hormoni sexuali.

Chiar daca stresul nu te va impiedica sa faci copii, poate c-ar fi bine sa inveti sa faci fata vietii inainte de a da nastere unui copil. Daca iei citeva masuri inainte de a ramane insarcinata, viata ta ca mamica va fi mult mai frumoasa si mult mai simpla.

Fascinanta calatorie de la ou la embrion

Toata lumea spune povesti, iar cand te pregatesti sa devii mamica, cele mai frumoase sunt cele despre copii.

Astazi o sa-ti spun o altfel de poveste. Aceea a primelor clipe din viata unui ousor ce va deveni copilasul tau.

A fost odata

Orice poveste incepe cu "A fost odata"... iar in cazul nostru povestea incepe cand cel mai vanjos spermatozoid reuseste sa penetreze peretele unui ovul matur. Dragoste la prima vedere! In acest moment are loc fecundarea, adica incepe o frumoasa poveste de dragoste. Si, ca in orice mare iubire, dragostea lor va creste... creste... creste...

Si a fost dragoste la prima vedere...

In fiecare luna, un ovul matur este eliberat din unul dintre cele doua ovare - aceasta este ovulatia. Ea se intampla, de obicei, dupa aproximativ doua saptamani de la prima zi a ultimului ciclu menstrual. De indata ce oul este eliberat din ovar, pleaca intr-o scurta calatorie cu destinatia: trompa uterina. Si ramane aici pana ce un spermatozoid va ajunge la el si se vor uni.

Calatoria eroului

La o ejaculare sunt eliminate intre 40 si 150 de milioane de spermatozoizi, un numar impresionant de mare. Unul singur isi va indeplini misiunea, dar toti vor pleca in marea calatorie spre trompele uterine pentru intalnirea cu oul. Cei mai rapizi dintre spermatozoizi ajung intr-o jumatate de ora, pe cand celor mai lenesi le poate lua chiar zile. Durata lor de viata este, in medie, de la 48 la 72 de ore...

Fecundarea

Dupa ce campionul a trecut de peretii oului, are loc fecundarea. Acest proces dureaza 24 de ore. Ce va spuneam, dragoste la prima vedere! Din acest moment, procesul genetic a luat startul, inclusiv sexul copilului e determinat. Apoi incep schimbarile in oul penetrat.

Ousorul fericit

Fertilizat, oul incepe divizarea, un proces foarte rapid, transformandu- se in mai multe celule. Paraseste trompa uterina, locul unde s-a intalnit cu spermatozoidul campion, si poposeste in uter, exact la 3 zile dupa fecundare. Are nevoie de o casuta calduroasa sI sigura pentru urmatoarele 9 luni!

Implantarea

Odata patruns in uter, ovulul fecundat se fixeaza bine-bine in peretele uterului. Acest proces poarta numele de implantare. Intre timp, celulele continua divizarea...

Doua linii roz

E timpul sa verifi ci daca marea dragoste din burtica ta va avea ochisori.... E vremea testului de sarcina! Gonatropina, un hormon de sarcina detectat in urina cu ajutorul testului, iti va da raspunsul la intrebarea "sunt sau nu insarcinata?". De obicei, e nevoie de 3-4 saptamani de la fecundare pentru ca nivelul acestui hormon sa fi e sufi cient de mare pentru a putea fi depistat. Doua linii roz, se stie, e un raspuns pozitiv!

Oul de la inceput...

... s-a transformat intr-un embrion, prima etapa a dezvoltarii fetusului. Celulele divizate ale ovulului au format o parte dintre ele placenta, celelalte, embrionul. Cam la 3 saptamani dupa ovulatie, creierul lui bebe, maduva spinarii, inimioara si alte organe incep sa se formeze.

Inimioara bate pentru prima oara din a cincea saptamana, iar prin saptamana a saptea apare cordonul ombilical. In urmatoarea saptamana fetusul masoara deja 16 mm si creste. In 32 de saptamani va fi complet dezvoltat, si tu vei putea cunoaste sfarsitul acestei povesti care a inceput cu o calatorie. Acea calatorie fascinanta de la un ousor care s-a dezvoltat intr-un embrion si te-a intalnit cand era cat... un pui de om.

Vine, vine... barza?

Atunci cand, insa, din diferite motive decizi ca nu este momentul sa fii mamica, sau, si mai rau, habar nu ai ce iti doresti, cele 3 minute (in cel mai bun caz) pe care trebuie sa le astepti pana cand sa poti vedea rezultatul, poti fi cele mai lungi din viata t

Testele de sarcina

Aceste teste sunt probabil cea mai utila si mai simpla metoda de verificare a unei eventuale sarcini. Acestea functioneaza dupa acelasi principiu: depisteaza in urina un hormon (gonadotrofina corionica) care incepe sa fie secretat la aproximativ sapte zile dupa fecundatie.

Metoda de utilizare este simpla: Daca in urma unui act sexual neprotejat (sau protejat, dar fara prea mare succes) crezi ca ai putea fi insarcinata, cel mai la indemana este sa cumperi de la orice farmacie un test de sarcina(pretul este de aproximativ 60.000-70.000 lei vechi - nu stiu nici acum cate zerouri sa tai...). Instructiunile de folosire sunt cat se poate de clare: trebuie sa recoltezi o proba de urina intr-un recipient (de preferinta steril - si acesta se poate cumpara de la farmacie) si apoi, in functie de tipul testului, sa pui cu pipeta pe un dispozitiv special cateva picaturi de urina. Dupa trei minute poti incepe sa numeri liniutele ce apar pe dispozitivul respectiv.

Rezultatele...

In general rezultatele posibile sunt in numar de trei:

1. o singura liniuta - cel mai probabil nazbatiile tale nu au avut nici un rezultat. Desigur, daca iti intarzie menstruatia, este indicat sa faci o vizita ginecologului pentru ca testele de sarcina nu sunt 100% sigure.

2. doua liniute - poti incepe sa cauti un nume potrivit pentru viitorul tau copil pentru ca, cel mai probabil, esti insarcinata. Este recomandata o vizita la ginecolog cat mai curand posibil.

3. nicio liniuta - sarmana nenorocoasa... indiferent cate liniute iti doreai sa vezi, tu ramai in asteptare. Daca dupa 3, 4 minute, 3 ore, 30 de ore samd nu ai observat nici o modificare atunci va trebui sa iti repeti testul. De ce? Pentru ca fie nu ai urmat corect instructiunile de folosire, fie te-ai grabit sa iti faci testul inainte ca acesta sa poata fi relevant.

Dupa cat timp de la contactul sexual buclucas poti face testul de sarcina?

Numara 7-8 zile incepand cu ziua contactului sexual neprotejat. Teoretic, in cea de-a saptea zi, in cazul in care esti insarcinata, ar trebui sa ai o sangerare (care este confundata de cele mai multe ori cu menstruatia). Aceasta sangerare este cauzata de fixarea oului in peretele uterin (nidatie) si este un semn foarte clar de sarcina. Incepand cu momentul nidatiei, organismul incepe sa secrete gonadotrofina corionica (hormonul identificat de testele de sarcina), prin urmare, incepand cu a opta zi ar trebui sa poti obtine un rezultat relevant.

Totusi, ginecologii recomanda folosirea unui test de sarcina in momentul in care observi ca ti-a intarziat menstra.

Metoda calendarului

Metoda calendarului nu este o metoda propriu-zisa, ci numai un instrument de orientare. Totusi, este indicat ca orice femeie sa o cunoasca: numaratoarea incepe cu prima zi de menstruatie. In ziua a-14-a are loc ovulatia. Daca totul ar merge ca la carte, atunci singurele zile fertile pentru o femeie ar fi zilele 12, 13, 14, 15 fiindca spermatozoizii pot supravietuii pana la 48 de ore (ceea ce explica fertilitatea zilelor 12, 13), iar ovulul este viabil 24 de ore (prin urmare si ziua a-15-a poate fi fertila).

Daca a avut loc fecundatia, dupa spte zile are loc nidatia, iar daca nu, poti sta linistita (TEORETIC, dar nu si practic) pana in ziua a-28-a cand (in cazul unui ciclu regulat) va incepe menstruatia.

In realitate, lucrurile nu sunt atat de simple. Asa cum spunea un mare doctor "natura isi rezerva portite de scapare in vederea perpetuarii speciei".

O prima "portita" ar fi ovulatia spontana. O femeie care investeste foarte multe sentimente in respectivul act sexual (sau mai bine spus, este indragostita lulea) poate ovula din pricina emotiilor in orice zi a lunii s-ar afla. Intr-adevar, nu se intampla foarte des, dar un bun prieten imi amintea tot timpul: "Cineva trebuie sa faca acel procent de 0,0001%!". Poate ca nu vei vrea sa fii tocmai tu aceea...

O a doua portita este realizata pe seama mucoasei vaginale care se poate comporta ca un rezervor de spermatozoizi. Cu alte cuvinte, mucoasa vaginala ia in grija sa cativa spermatozoizi ajunsi la acest nivel, le ofera casa si masa (e cald si bine, iar substantele nutritive de aici sunt extraordinare!). In ziua a 14-a ii elibereaza, iar acestia, intocmai ca si cand ar fi fost proaspatul rezultat al unui act sexual neprotejat, iau calea trompelor uterine si se intalnesc cu d-soara ovul. Rezultatul: orice ar fi, plange, bea lapte si are nevoie de scutece!

Sursa: Healthy.ro

Tratamente naturiste pentru Candida

Infectiile vaginale sunt cauzate de o supradezvoltare a Candida albicans, o ciuperca ce traieste in mod normal in corpul nostru.

Anumite conditii creeaza un mediu propice in care ciuperca se poate inmulti si extinde.

Cele mai comune simptome sunt: o secretie alba branzoasa, iritatie, arsura si mancarime intensa, si o roseata in acea zona.

Iata cum poti trata candida in mod naturist.

Mananca iaurt. Acesta contine o bacterie (culturi vii, inclusiv acidophilus si bifidus) care distruge microbii si ciupercile specifice. Functioneaza si cand este aplicat topic. Introdu iaurtul in vagin folosind un deget sau un aplicator de tampon. Foloseste numai iaurt natural, simplu. Pe cat posibil, incearca sa-l fabrici chiar tu acasa, din lapte natural, sau cumpara-l din piata de la tarani. Cele din comert nu sunt prea eficiente.

Ia suplimente cu lactobacillus sau acidophilus. Foloseste-le potrivit prescriptiilor de pe prospect.

Fa spalaturi cu o solutie obtinuta din 1 - 3 linguri de otet de mere si 250 ml de apa. Fa spalaturile o data pe zi, atat timp cat prezinti simpomele, dar nu mai mult de o saptamana.

Scade sau elimina consumul de zahar si alimente dulci. Zaharul inlesneste dezvoltarea candidei.

Foloseste un catel de usturoi ca supozitor. Usturoiul contine un agent natural anti-fungi. Decojeste un catel proaspat de usturoi, infasoara-l in tifon si insereaza-l in vagin.

Incearca violetul de gentiana. Este un remediu traditional pentru infectiile vaginale si poate fi gasit in farmacii. Tamponeaza zona cu el o data sau de doua ori pe zi, folosind un betisor de ureche.

Spalaturi cu ierburi. Combina cantitati egale de salvie, zmeura si tataneasa si ¼ gentiana. Acestea pot fi combinate cu otet de mere.

Daca nu ai mai avut niciodata Candida, ar trebui sa consulti un medic pentru un dignostic precis. Daca simptomele persista sau ai anumite conditii medicale specifice sau ingrijorari, contacteaza un ginecolog. Aceste informatii nu sunt menite a tine loc de tratamentul si sfatul unui medic.

Candida

Candidoza la nivelul zonei vaginale este primul lucru la care se gandesc femeile atunci cand aud de termenul "vaginita". Candidoza este produsa de o specie de ciuperci numita Candida. Candida populeaza in mod normal vaginul dar si cavitatea bucala si tractul digestiv atat la femei cat si la barbati.
In cazul unui organism sanatos, microorganismele cu rol de protectie existente in flora vaginala mentin un ph acid care stopeaza dezvoltarea bacteriilor patogene. In mod normal, candida exista pe tegumentele si mucoasele organismului. Candidoza apare atunci cand imunitatea organismului este dezechilibrata (diminuata). Flora saprofita de candida (care se gaseste in mod nomal in organism) se transforma intr-o flora patogena.

Simptome

La femei, infectia cu candida se manifesta prin:
- prurit accentuat
- usturimi in timpul urinarii
- dureri in timpul contactului sexual
- scurgeri branzoase-albicioase
- inrosirea si inflamarea labiilor mici.
Aceste simptome se intensifica inaintea menstruatiei.

La barbati, infectia micotica cu candida se manifesta prin:
- prurit accentuat
- inrosirea si inflamare
- depuneri albicioasa si branzoase pe gland
- mici bubite rosii pe gland (iritatii).
Secretia albicioasa se poate extinde la perineu, la plicile inghinale, interfesier unde tegumentul se poate inflama. Deseori candidoza provoaca cistite, pielite, uretrite.
Candida se poate transmite in timpul actului sexual. Chiar daca partenerul nu prezinta manifestari, tratamentul trebuie urmat intrucat exista riscul reinfectarii. Pe durata tratamentului trebuie evitate contactele sexuale (chiar si cele protejate).

Factori de risc

Factorii de risc pot fi:
- un tratament recent cu antibiotice. De exemplu, in cursul unui tratament cu antibiotice pentru o infectie, este distrusa flora saprofita ce mentine un echilibru al candidei in organism. Astfel, aceasta se dezvolta prea mult si determina aparitia unei infectii.
- diabetul zaharat necontrolat datorita persistentei nivelului crescut al glucozei in sange si in urina este favorizata aparitia acestei afectiuni.
- sarcina cu modificarea nivelurilor hormonale.
Alti factori implicati:
- contraceptivele orale
- tulburari ale sistemului imun
- tulburari endocrine sau tiroidiene
- terapia costicosteroida.

Tratament

Candidoza se trateaza de obicei prin administrarea pe cale intravaginala a medicamentului. Acesta se poate prezenta sub forma unei creme sau a unor ovule. In multe dintre cazuri este necesara si administrarea orala de medicamente antimicotice.
Preparatele medicamentoase se vor folosi in aplicatii locale. Urmatoarele medicamente sunt eficiente in tratamentul vulvovaginitei candidozice:
- clotrimazol, care se poate administra sub forma de crema (o aplicatie pe zi timp de 7 zile, putandu-se prelungi pana la 14 zile in cazurile refractare la tratament) sau ovule vaginale (un ovul pe zi timp de 7 zile sau 2 ovule pe zi timp de 3 zile)
- miconazol, ce se poate administra sub forma de crema (o aplicatie pe zi intravaginal, timp de 7 zile) sau ovule (1 ovul pe zi timp de 5-7 zile)
- ketoconazol, ce se administreaza fie oral (1 capsula pe zi timp de 5 zile - avantajul tratamentului oral este acela de eradicare a rezervorului de candida din tractul gastrointestinal) fie sub forma de ovule (un ovul pe zi intravaginal timp de 5 zile)
- nistatin, ce poate fi administrat sub forma de ovule (un ovul pe zi timp de 7-14 zile) sau oral.
In general, vulvita candidozica raspunde la administrarea de creme, in timp ce pentru vaginita candidozica este preferabila administrarea de ovul intravaginal.
Bolnavele cu vulvovaginite recurente sunt greu de tratat. Infectiile recurente sunt rezultatul:
- scaderii imunitatii
- reinfectiei.
Nu exista o schema terapeutica fixa pentru infectiile recurente. Unele studii au sugerat necesitatea tratamentului oral pentru a distruge candida de la nivelul tractului digestiv, scazand astfel incidenta recurentelor.
In principiu, in cazul vulvovaginitelor candidozice recurente se recomanda:
- terapie locala imediat inainte de menstruatie, doua cicluri succesive
- nistatin oral sau ketoconazol oral
- terapie locala cu unul dintre preparatele respective timp de 7-14 zile
- acidifierea vaginului
- tratamentul partenerului cu aplicatii locale de creme de 1-2 ori pe zi.

Tratamentul se efectueaza concomitent la ambii parteneri sexuali. Tratamentul cu antimicotice trebuie sustinut si de o foarte buna igiena locala prin spalaturi zilnice (chiar de mai multe ori pe zi) cu sapunuri care sunt neutre sau bazice, spalaturi in care s-a dizolvat bicarbonat de sodiu (chiar din cel alimentar - 2 - 3 linguri dizolvate in apa), solutii antiseptice pentru spalaturi vaginale din comert.

Profilaxie

Recomandari:
- poarta haine lejere facute din materiale naturale (bumbac, lana, matase) si evita umiditatea in zona genitala
- evita purtarea pantalonilor prea stransi
- nu utiliza irigatorul vaginal (acesta distruge flora bacteriana saprofita)
- limiteaza utilizarea deodorantelor feminine
- limiteaza utilizarea tampoanelor la perioadele cand acestea sunt strict necesare
- schimba-ti hainele umede (in special costumul de baie), cat de des posibil
- evita baile cu apa fierbinte
- spala lenjeria in apa fierbinte
- urmeaza o dieta bine echilibrata
- consuma iaurt si evita painea si produsele de panificatie
- daca suferi de diabet zaharat, mentine-ti glicemia cat mai aproape de valoarea normala.
Daca remarci aparitia unor infectii cu candida repetate, consulta-ti medicul. Este necesara efectuarea unor teste pentru a fi excluse anumite afectiuni.

Fiziologia aparatului genital feminin

Menstruatia : consecinta coloratiilor neuro-hormonale la femeie, este reprezentata de o hemoragie asociata cu necroza superficiala a mucoasei uterine, care se produce ciclic, incepand cu pubertatea si sfarsind cu menopauza, constituind expresia activitatii genitale feminine.
In realitate sunt mai multe cicluri, care converg si se conditioneaza reciproc: ciclul hiptalmo-hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin si endocrin, ciclul uterin (endometrial), ciclul vaginal, ciclul mamar si ciclul genital.
Ciclul menstrual si disfunctiile in urma acestuia:
Modificari ciclice ale endometrului. Mucoasa uterina este divizata in doua straturi cu caracteristici anatomice si evolutive diferite:
- startul profund sau bazal, ce nu sufera nici o modificare pina la prima relatie sexual, este eliminate odata cu prima nastere.
- Stratul superficial, numit si functional este eliminat in cursul primelor actiuni ale ciclului menstrual.
Ciclul menstrual se poate imparti in 3 faze: proliferativa, secretorie si menstruala.
Faza proliferativa
Spre a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost ingustate rectilinii, devin treptat hipotrofice, iar lumenul lor se largeste. In celule nu se mai gasesc nici mucus, nici glicogen. Spre ziua 13 – 14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai ondulat, sub influenta mucoasei F.S.H.-ului se secreta estrogeni cu actiune proliferativa asupra mucoasei.
Faza secretorie (progesteronica sau pregravidica)
In cea de-a 15 –17-a zi, la baza celulelor apar vacuole de glicogen, glandele devin dantelete, glicogenul de deplaseaza spre partea apicala a celulei, pentru a excreta catre ziua a 25-a. In acest moment partea spicala a celulei se incarca cu mucus. Arterele spiralate se diferentiaza in zilele 25 – 27, tot acum stroma se micsoreaza in grosime prin resorbtia edemului.
Determinismul fazei secretorie este: L.H. – progesteron – faza secretorie.
Faza menstruala
Dureaza in medie 4 zile. Stratul superficial masoara 8 – 10 cm in grosime si se elimina. Menstruatia apare ca un clivajhemoragic al mucoasei uterine, realizat prin jocul modificarilor vasculare.
Ciclul vaginului
In mod normal mucoasa vaginala, la femei in plina activitate sexuala are patru zone de celule care se modifica in cursul ciclului menstrual.
Acestea sunt: - zona superficiala
- zona intermediara
- zona parabazala
- zona bazala
In timpul fazei estrigenice, epiteliul marginal creste si atinge maximum de dezvoltare inainte de evolutie. Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de asemenea si cele din zona intermediara, care se stratifica si cresc in volum. Aceasta crestere rezulta din dezvoltarea celulelor si proliferarea lor.
Continutul celular in glicogen creste in aceasta faza. Spre sfarsitul fazei estrogenice (avansata), straturile zonei superficiala se multiplica (conificare).
Ovulatia se caracterizeaza prin debutul modificarilor regresive care se manifesta prin oprirea dezvoltarii epiteliului vaginal. Celulele se turtesc si sunt eliminate in placarde. Pe masura ce faz estrogenica avanseaza, activitatea epiteliului inceteaza iar descuamarea lui se continua.
Faza estrogenica se caracterizeaza printr-o proliferare a celulelor si o crestere a acidofilei si aindicelui picnotic.
Faza progesteronica se caracterizeaza prin descuamarea celulelor care se plicaturizeaza si se elimina in cantitate foarte mare.
Ciclul mamar
In cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc modificari morfofiziologice sub actiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina si progesteronul. Foliculina, in prima faza a ciclului ovarian determina hiperplazia tesutului conjunctiv si a canalelor galacto-fore. In faza a doua sub actiunea progesteronului are loc dezvoltarea tesutului lobulo-alveolar.
In timpul sarcinii, sub actiunea foliculinei, glandele mamare se maresc si sunt dureroase. La examinarea mamelonului chiar in primele luni, va aparea colostrul. Mamelonul si areola se pigmenteaza mai intens. De asemenea, circulatia devine mai intensa, venele superficiale se dilata si devin foarte evidente prin transpiratia pielii, constituind reteaua Haller.
Dupa nastere, se declanseaza lactatia, in ziua a 3-a – a 4-a datorita inceperii secretiei de proladina, precum si datorita excitarii mamelonului prin actul suptului, intervenind si o cale neuroflexa.

Anatomia organelor genitale ale femeii

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa - vulva - si un grup de organe interne localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge) si ovarele.
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in strinsa interdependenta cu starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele de dezvoltare.
VULVA – reprezinta deschiderea in afara organelor genitale .
Este constituita din: - muntele lui Venus
- labiile mari
- labiile mici
- clitorisul
- himenul
- glandele Bertholin
- glandele Skene
- bulbii vestibulari
- glandele anexe regionale
- perineul

La nivelul vulvei se afla si orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele Skene.
Muntele lui Venus :Regiunea anatomica dinaintea simfizei puluiene, acoperita, de la pubertate cu par. Este bogat in tesut grasos, fibroconjuctiv, oferindu-i un relief usor proeminent si o consistenta moale de „perinita”.
Labiile mari : sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare si tesut grasos si conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fata externa de piele, iar pe partea interna de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos. Prezinta foliculi polisebatici pe fata externa si glande sudoripare a caror functie debuteaza la pubertate.
Anatomic se unesc si formeaza comisura anterioara, extremitatile posterioare se unesc, la fel intre ele si formeaza comisura posterioara (furculita). Contin un bogat plex venos care in cazuri de traumatisme produce hemoragie profuza si hematoame extinse.
Labiile mici : Sunt formate din tesut conjunctiv si fibre musculare, printre care se gasesc rare fibre de tip erectil. Sunt acoperite de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos. Prezinta glande sebacee si eventual glande sudoripare.
Clitorisul: Este constituit din doi corpi cavernosi, separati printr-un sept incomplet. Se termina cu o extremitate proeminenta denumita gland, prevazuta cu un fren.
Himenul: Oblitereaza partial orificiul vaginal si este format din tesut conjunctiv bine vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos.
Forma orificiului himenal poate fi:
- semilunara
- circulara
- cribiforma
- septata
- fibriata
Glandele Bertholin : Sunt situate pe cele doua laturi ale extremitatii inferioare a vaginului in grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcatuite din lobi formati la randul lor din acini glandulari cu functie muco-secretorie.
Glandele Skene : Sunt asezate parauretral si se deschid pe partile laterale ale orificiului uretral.
Bulbii vestibulari: Sunt organe erectile incomplet dezvoltate.
Limfaticele vulvei : Sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali superficiali si profunzi si de ganglionii femurali superficiali si profunzi
Perineul : Este o formatiune musculo-aponevrotica, care inchide in jos excavatia osoasa a bazinului.
Organele genitale externe :
- vaginul
- uterul - corp
- istm
- col (cervixul)
- trompe - portiunea interstitionala
- portiunea istmica
- portiune ampulara
- ovarele
Organele genitale interne :
- Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul antero-posterior. Vaginul are rol in copulatie (depunerea spermatozoizilor) siserveste drept canal – trecerea fatului si anexele sale in timpul nasterii.
Datorita elasticitatii are posibilitatea de a se deschide in special in cursul nasterii, cand peretii sai pot veni in contact cu peretii bazinului, pentru ca dupa aceea sa revina la dimensiunile obisnuite.
La femeile in varsta inaintata vaginul isi pierde supletea transformandu-se intr-un conduct foarte rigid. Vaginul are o directie oblica de sus in jos si dinapoi, inainte avand o lungime aproximativ de 12 cm si diametrul de 2 cm.
In drumul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in partea de jos a trunchiului. Muschii din aceasta regiune denumita perineu sunt sustinatorii vaginului si in buna parte a tuturor organelor bazinului.
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai multe straturi de celule suprapuse. Suprafata mucoasei este neregulata, cu cute transversale, care pornesc de o parte si de alta a unor formatiuni mai ingrosate. Aceste cute au un rol important in marirea suprafetei de contact in timpul actului sexual si in mentinerea lichidului spermatic depus in vagin. Mucoasa vaginala se modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali din organism, in special cu secretia de estrogeni.
Vaginul in partea de sus se continua cu colul uterin iar in partea de jos se deschide in vulva. In partea dinapoi vine in raport cu rectul, iar in parte dinainte in raport cu vezica si uretra.
UTERUL
Este organul in care nideaza si se dezvolta produsul de conceptie si care produce expulzia acestuia dupa dezvoltarea la termen. Este situat in regiunea pelviana, pe linia mediana si reprezinta raporturi anatomice:
- anterior – cu vezica urinara
- posterior – cu rectul
- inferior – se continua cu vaginul
- superior – cu organele intestinale si colonul
- lateral – cu ligamentele largi
Uterul este un organ cavitar, care masoara la nulipare 6,5 cm lungime, iar la multipare 7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza si 3 cm in portiunea medie a colului si un diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm.
Este format din trei portiuni: corpul, istmul si colul.
Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior caruia i se descriu doua fete si doua margini.
- Fata anterioara – usor convexa este acoperita de peritoneu pana la istm, unde acesta se reflecta pe vezica formand fundul de sac vezico-uterin.
- Fata posterioara – mai convexa, cu o creasta mediana este acoperita de peritoneu care coboara pe istm si pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflecta pe rect formand fundul de sac vagino-rectal (Douglas). Este in raport cu ansele intestinale si colonul ileo-pelvin. Marginile laterale sunt rotunjite si in raport cu ligamentele largi. Pe marginile uterului se gasesc vasele uterine si se pot afla vistigii ale canalului Wolff cum este canalul Malpighi – Gartner.
- Marginea superioara sau fundul uterului este ingrosata si rotunjita, concava sau rectilinie la fetite si net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui este in contact cu ansele intestinale si colonul pelvian. Unghiurile laterale denumite coarne uterine se continua cu istmul tubar si sunt sediul de insertie al ligamentelor rotunde si utero-tubare.
ISTMUL - continua corpul uterin si reprezinta o zona retractila a acestuia.
COLUL UTERIN - este mai ingust si mai putin voluminos decat corpul si are forma unui butoias cu doua fete convexe si doua margini groase si rotunjite. Vaginul se insera pe col dupa o linie oblica ce urca posterior, insertia sa divizand colul in portiune supra si subvaginala.
- Portiunea supravaginala vine anterior in contact cu peretele postero-inferior al vezicii prin intermediul unui tesut celular putin dens, care decoleaza usor pe linia mediana. Fata posterioara, acoperita de peritoneu corespunde fundului de sac Douglas. Marginile laterale sunt in raport cu baza ligamentelor largi si spatiul pelvio-rectal superior.
- Portiunea vaginala a colului este delimitata de suprafata de insertie a vaginului ce se face pe o inaltime de 0,5 cm si este la nivelul unirii treimei superioare cu doua treimi inferioare posterior, iar anterior la unirea treimii cu treimea inferioara.
- Portiunea intravaginala proemina in vagin ca un con cu varful rotunjit si centrat de orificiul extern care la nulipare este circular sau in fanta transversala ingusta, fanta care la multipare se lungeste pana la 1,5 cm. Buza anterioara mai proeminenta si rotunjita, cea posterioara mai lunga creeaza asemanarea cu botul de linx cu care este comparat. Colul este separat de peretii vaginului prin cele patru funduri de sac.
Mijloace de fixare si sustinere.
Mijoacele de fixare si sustinere al organelor genitale feminine sunt reprezentate de aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:
- ligamente largi
- ligamente rotunde
- ligamente utero-sacrate
Ligamentele largi – se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de la marginile laterale ale uterului la peretii excavatiei pelviene.
Fata anterioara – este ridicata de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm, care de la corpul uterin se indreapta antero-posterior determinand formarea aripioarei anterioare a ligamentului larg, apoise angajeaza in canalul inghinal, terminandu-se prin numeroase fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al muntelui lui Venus si al labiilor mari.
Fata posterioara – a ligamentului este ridicata inj portiunea mijlocie de catre ovar si ligamentele utero si tubo-ovariene formand aripioara posterioara .
Marginea superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se continua una pe alta, fiind strabatute de trompa careia ii formeaza mezosalpingele sau aripioara superioara. Baza ligamentului larg cu o grosime de 2.5 cm in plan sagital reprezinta hilul principal prin care penetreaza vasele si nervii uterului si vaginului.
Tesutul celular din partea inferioara a ligamentului alcatuieste parametrele.
Ligamente utero-sacrate
Sunt doua fascicole conjunctivo-musculare, pornind de la fata posterioara a regiunii cervico-istmice indreptandu-se postero-superior la sacru pana la nivelul celei de a doua sau a primei gauri sacrate. Sunt alcatuite din fibre musculare netede (muschiul recto-uterin), tesut conjunctiv condensat si fibre conjunctive elastice proprii. Dar adevarata sustinere a uterului o realizeaza perineul prin intermediul peretilor vaginali.
Vascularizatia si inervatia
Artera uterina ram a iliecei interne (hipogastrica) din care se desprinde cel mai frecvent in trunchi comun cu artera ombilicala la nivelul festei ovariene.
Artera ovariana trimite un ram terminal care patrunde prin ligamentul utero-ovarian, se anastomozeaza cu uterina participand la irigarea uterului.
Venele uterului se formeaza din toate tunicile si conflueaza intr-un sistem de sinusuri cu peretele endoterial la nivelul statului plexiform. De la aceasta se formeaza marginile uterului, veritabile plexuri venoase uterine de unde sangele dreneaza prin venele tubare si ovariene in vena ovariana. In jos, se formeaza venele uterine ce se varsa in venele iliace interne. O mica parte din sangele venos urmeaza calea ligamentului rotund.

Limfaticele
Pornite din endometru si miometru, formeaza sub seros o bogata retea mai abundenta posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare care de pe marginile uterului se indreapte spre diferite grupe ganglionare. O parte urmeaza calea ligamentului rotund si ajuns in ganglionii inghinali superficiali, iar alta prin ligamentul larg la cei iliaci externi. Limfaticele colului impreuna cu alte parti inferioare ale corpului si superioare a vaginului colecteaza la nivelul a trei staii ganglionare.
1. – Este formata din ganglionul arterei uterine si ganglionul obturator iliac intern si extern
2. – Este formata din ganglionii iliaci primitivi si laterosocrati.
3. – Este formata din ganglionii lombo-aortici.
Inervatia
Inervatia uterului este asigurata de plexul utero-vaginal, emanatie a plexului hipogastric inferior cu predominenta simpatica.
Plexul utero-vaginal se prezinta ca o textura densa de fibre si ganglioni plasat in parametre ce anastomeaza contralateralele si cu plexurile vezicale si uterine.
Trompele uterine
Sau salpingele sunt cele doua conducte musculo-membranoase situate in partea superioara a ligamentelor largi. Ele se intind de la coarnele uterine pana la fata superioara a ovarelor.
La nivelul trompei are loc intalnirea ovulului cu spermatozoizii si constituirea initiala a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variaza pe traiectul lor intra 2 – 4 cm pana la 6 – 8 cm, in partea terminala.
Fiecare trompa prezinta 4 parti:
- Partea interstitiala situata in grosimea peretelui uterin.
- Istmul care continua partea interna si are o lungime de 3 – 4 cm.
- Ampula cu o lungime de 7 – 8 cm – mai dilatata.
- Pavilionul, portiunea terminala, cu o forma de palnie care este dotata cu cate 10 – 15 franjuri pe margine (fiimbrii)
Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate.
Pozitia lor este asigurata de ligamente largi, ligamente ovariene, precum si mezosalpinx. Vascularizatia arteriala este asigurata de ramuri din arterele ovariene si arterele uterine.
Ovarele
Sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuala feminina, cu functie endocrina si in acelasi timp producatoare a ovulelor.
Sunt situate in cavitatea in cavitatea pelviana, pe peretele sau posterior.
Au o forma ovoidala, cu diametru longitudinal de 3 cm, latimea de 2 cm si grosimea de 1 cm. Suprafata este neteda pana la pubertate, iar dupa aceea usor neregulate. Fata superioara a ovarelor este in raport anatomic cu pavilionul trompei. Hilul ovarian se gaseste pe marginea lor. Ovarul este fixat prin ligamentul otero-ovarian, tubo-ovarian si lombo-ovarian, precum si prin mezo-ovarian. Arterele ovarului provin din arcada vasculara formata din artera ovariana cu o ramura a arterei uterine si din care se desprind 10 – 12 arteriole care patrund in ovar la nivelul hilului.
Functii ovariene
Ovarul, gonada feminina are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul si de a secreta hormonii care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc organismul feminin pentru graviditate.
A. Ovogeneza – consta dintr-o serie de transformari pe care le sufera celula germinativa fuliculara (primordiala) pana la stadiul de ovul matur. Celula germinativa primordiala are un numar complet (diploid) de cromozomi (44 somatici si 2 sexuali XX). Ea se divide formand ovogonii, iar prin diviziune mitotica a acestora rezulta ovocitele de ordinul I.
In momentul ovulatiie se produce orima diviziune meiotica din care rezulta o celula mare – ovocitul II si primul globul polar. Ovocitul II este expulzat prin ruperea foliculului, in trompas uterina, unde are loc a doua diviziune, rezultand preovulul, care nu se divid si devine oul fecundabilcu numarul de cromozomi redus la jumatate (22 + x) si al doilea globu;l polar. Ovulul ajunge prin trompele uterine prin uter si daca nu a fost fecundat este eliminat cu secretiile uterine. Daca ovulul nu este fecundat, corpul galben in aproximativ a douazeci si patra zi a ciclului incepe sa degenereze, se cicatrizeaza. Daca ovulul a fost fecundat, corpul galben persista, are o activitate endocrina intensa in primul trimestru al sarcinii.
B. Secretia de hormoni ovarieni
Consta din estrogen si progesteron. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celule foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulele corpului galben, in timpul sarcinii de placenta, iar in cantitati mai mici de catre corticosuparenale si testiculi. Estrogenii actioneaza in primul rand asupra organelor genitale feminine, simuland proliferarea mucoasei si a musculaturii uterine.
Progesteronul este secretat de catre celulele corpului galben, de corticosuprarenale si in timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau in modificarea secretorie a mucoasei uterine. Secretia hormonala ovariana este controlata de catre hormonii gonadotropi hipofizari.
Glanda mamara
Este glanda pereche situata in regiunea antero-posterioara a toracelui, lateral de stern, la nivelul spatiului delimitat de coasta a III-a si a IV-a, anterior muschiului pectoral si dintat. Poate prezenta anomalii numerice in plus sau minus; anomalii de forma sau volum. Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendinta spre conicizare sau aplatizare discoidala, cu fata plana spre torace, iar convexa libera, centrata pe mamelon.
Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm, diametrul, inaltimea de 10 –12 cm si greutatea de aproximativ 150 – 200 grame. Consistenta este formata dar elastica.
Tegumentele – sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 – 25 mm, pigmentata si cu 10- 12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). In centrul areolei proemina mamelonul cilindric sau conic, rugos si 10 – 12 orificii galactofore. Tesutul celular subcutanat, bine reprezentat, se desparte in lama preglandulara care lipseste la nivelul mamelonului si lama retromamara, ce asigura mobilitatea fata de marele pectoral.

Ce se intampla in cele 28 de zile ale menstruatiei

Exista oare o legatura intre ciclurile lunii si ciclul menstrual? Iata un raspuns. Inainte sa se descopere electricitatea, organismul femeii era influentat de cantitatea de lumina primita de la luna. Asa cum plantele si animalele cresc si se dezvolta in stransa legatura cu astrele (soarele, luna), tot la fel nivelul hormonal este influentat de ele. Mai mult decat atat, toate femeile aveau menstruatie in acelasi timp. Astazi, lumina artificiala a dereglat complet ciclurile.

Aminteste-ti care au fost circumstantele in care ai auzit prima oara de menstruatie! Cum a fost prima ta experienta? Ce parere are partenerul tau despre acest aspect? Ce surse de informatii ai utilizat pentru a cunoaste mai multe lucruri? Paragrafele urmatoare sunt menite sa iti dezvaluie principalele aspecte ale ciclului menstrual.

Stiai ca atunci cand o fetita se naste, ovarele contin peste 450.000 de ovule, toate acestea fiind folosite pe parcursul vietii? Fiecare ovul este protejat de un saculet denumit folicul. Pe masura ce atinge varsta pubertatii, corpul ei incepe sa produca hormoni ce determina maturizarea ovulelor. Acesta este inceputul primului ciclu care se va repeta pana la aparitia menopauzei.
Punctul de plecare in explicatia noastra este hipotalamusul, o parte din creier responsabila cu reglarea setei, foamei, nevoii de odihna, dorinta sexuala, functiile endocrine.

Aceasta glanda secreta factorul de eliberare a hormonului foliculo-stimulator (FSH) determinand activitatea glandei pituitare, care la randul ei secreta FSH si LH (hormon luteinizant). Acesti hormoni ajung in sange si determina maturizarea foliculilor.

Foliculii maturi elimina apoi un alt hormon: estrogenul. Dupa o perioada de sapte zile, cantitatea de estrogen acumulata determina subtierea uterului. Din acest motiv, mucusul cervical se modifica. Atunci cand nivelul de estrogen atinge o anumita limita, hipotalamusul elibereaza factorul de eliberare a hormonului luteinizant ce stimuleaza glanda sa elimine acest hormon.

Drept urmare, unul dintre foliculii maturi elimina un ovul. Acest proces poarta denumirea de ovulatie. Multe pastile contraceptive blocheaza eliberarea ovulului din folicul.

Despre menstruatie

Femeile elimina intre 30 si 60 de grame de sange in timpul unei menstruatii normale.

- Unul din sase ovule fertilizate nu are sansa de a se dezvolta, de cele mai multe ori fiind reabsorbit de organism; femeia nici nu banuieste ca a ramas insarcinata.

- Perioada ciclului menstrual este determinata de timpul necesar ovarului de a elimina un ovul. Dupa eliberarea lui, mai dureaza in medie 14 zile pana la aparitia menstruatiei.

Recomandari in timpul menstruatiei
1. De curand au aparut pe piata tampoanele biodegradabile din bumbac 100% fara substante pe baza de cloruri. Exista studii care au arata o legatura subtila intre aceste substante si cancer. Evita pe cat posibil folosirea unor tampoane neadecvate.

2. Unele femei folosesc tampoane din bureti naturali oceanici. Dupa introducerea in vagin, acestia absorb sangele iar dupa scoaterea lor, pot fi spalati si refolositi.

3. Exista capsule speciale care se introduc in vagin si dupa ce absorb sangele pot fi scoase pentru a fi spalate si refolosite.

Pentru a invata mai multe despre ciclul tau, pastreaza un jurnal in care sa povestesti modul in care te simti, atat la nivel fizic cat si psihic.

Sindromul premenstrual

Milioane de femei intampina simptome de balonare, oboseala inexplicabila si o sensibilitate a sanilor inainte cu cateva zile de ciclul menstrual. Daca aceste simptome iti sunt cunoscute, este foarte posibil sa suferi de sindromul premenstrual.

Sindromul premenstrual este un termen folosit pentru a descrie varietatea de simptome care intervin in viata unei femei inainte cu doua saptamani de menstruatie. De obicei, aceste schimbari fizice, emotionale si comportamentale inceteaza odata ce menstruatia s-a instalat.Despre acest sindrom se poate vorbi doar la femeile care au cicluri ovulatorii. Cele care nu ovuleaza (datorita prezentei unei sarcini, menopauza sau administrarea pastilelor anticonceptionale) nu sufera aceste tulburari. Totusi, multe dintre ele au simptome legate de nivelurile hormonale din sange.

Cauze

Sindromul premenstrual si forma sa mai severa, numita sindromul disforic premenstrual sunt strans legate de sistemul endocrin (hormonal) ce produce hormonii implicati in ciclul menstrual. Deoarece la femei exista un sistem hormonal complex, specialistii nu pot inca spune ca se cunosc in totalitate detaliile sirului de evenimente ce duc la declansarea sindromului premenstrual la unele dintre acestea, dar nu la toate.
Singura cauza directa cunoscuta este cea mostenita genetic, caci s-a observat ca majoritatea femeilor ce prezinta acest sindrom au rude apropiate care sufera de aceeasi simptomatologie.
Asa cum simptomotalogia este heterogena (simptomele nu se manifesta in aceeasi masura la toate bolnavele), la fel se poate spune si despre factorii implicati in declansarea acesteia. Modificarile sistemului endocrin implicate in declansarea sindromului premenstrual sunt:
-nivelul ridicat al aldosteronului (un hormon secretat de glanda suprarenala); acest fenomen este normal dupa ovulatie; acest hormon provoaca retentie de lichide, crestere in greutate, umflarea sanilor si cefalee (dureri de cap) la unele femei, dar nu la toate
-excesul de prolactina (un hormon produs de glanda pituitara) care interfera cu procesul ovulatiei si produce cicluri neregulate
-utilizarea insuficienta a serotoninei (un neurotransmitator), ceea ce determina instalarea anxietatii si depresiei; specialistii afirma ca multe femei cu sindromul premenstrual ce au tulburari ale dispozitiei sunt prea sensibile la schimbarile normale ale nivelurilor de estrogen si progesteron din timpul ciclului, ceea ce are drept efect utilizarea insuficienta a serotoninei mai sus amintite
-nivelurile scazute de endorfinelor (hormoni produsi tot de glanda pituitara), ceea ce accentueaza starea depresiva si sensibilitatea la durere
-prostaglandinele (substante secretate de toate celulele organismului), ce provoaca umflarea sanilor, retentia de lichide, crampele, durerile de cap, iritabilitatea si depresia
-sensibilitatea la insulina, care se modifica in mod normal in timpul perioadei premenstruale, poate duce la niveluri scazute ale zaharului din sange (hipoglicemie), iar unii specialisti considera ca asta ar putea constitui o cauza a sindromului premenstrual.

Simptome

Simptomele premenstruale sunt intalnite in mod normal in timpul ciclului menstrual, acest fenomen fiind prezent la peste 85% din femei in anumite momente ale vietii. Daca pacienta nu are reactii exagerate consecutive la modificarile hormonale din timpul ciclului menstrual, este posibil ca aceasta sa aiba o simptomatologie saraca sau sa nu aiba deloc manifestari. Cu toate acestea, daca exista unul sau mai multe simptome de intensitate usoare/moderate, care afecteaza activitatea zilnica, modul de relationare cu anturajul sau starea generala a femeii, se poate spune ca aceasta are sindrom premenstrual.
Simptomele sindromului variaza considerabil de la o femeie la alta si de la un ciclu menstrual la altul, iar acestea pot fi de intensitate variabila, de la usoare pana la severe. Unele femei considera ca simptomele se agraveaza in conditii de stres psihic si emotional. Dintre cele 150 de simptome posibile ale sindromului, cele mai frecvente sunt urmatoarele:

Simptome fizice:

-umflarea si sensibilitatea sanilor
-retentia de lichide, balonarea, cresterea in greutate
-schimbari ale tranzitului intestinal
-acneea (cosurile)
-scurgeri ale sanilor la apasarea sanilor sau a mameloanelor (orice scurgere neprovocata de aceste manevre ar trebui sa fie evaluata de un medic)
-pofta de mancare exagerata (mai ales pentru dulciuri sau mancaruri sarate)
-schimbari ale ritmului nictemeral (al somnului)
-oboseala, lipsa de energie
-scaderea libidoului
-durerea mai ales de cap, ale sanilor, ale muschilor si articulatiilor, de spate (mai ales in regiunea inferioara imediat inaintea primei zile de ciclu menstrual).

Simptome comportamentale:

-agresivitatea
-atitudine retrasa fata de familie si prieteni.

Simptome emotionale:

-depresie, tristete, deznadejde
-furie, iritabilitate
-anxietate
-schimbari de dispozitie
-incapacitate de concentrare, scaderea atentiei.
Prin definitie, sindromul premenstrual apare in perioada luteala (intre ovulatie si debutul sangerarilor menstruale). Acestea pot apare pe intreaga perioada descrisa mai sus sau doar pentru o scurta perioada de timp in perioada de ovulatie sau in zilele imediate dinaintea menstrei. Femeia observa ca severitatea si modul de aparitie a simptomelor variaza de la o luna la alta si ca acestea apar sau dispar fara o cauza clara.

Simptome severe

In cazul in care pacienta are modificari severe ale dispozitiei, depresie grava, iritabilitate si anxietate de intensitate mare (cu sau fara simptome psihice), se poate spune ca are sindrom disforic premenstrual. La acest sindrom simptomele se amelioreaza in primele 3 zile de menstruatie. Acest sindrom afecteaza aproximativ 8% din femei, iar acestea pot raporta urmatoarele :
-depresie, anxietate, tulburare bipolara (tulburare mentala caracterizata de alternanata depresiei cu mania), schizofrenia si tulburari ale obiceiurilor alimentare
-endometrioza (boala caracterizata prin cresterea, dezvoltarea si functionarea de tesut endometrial in alta locatie decat cea normala, adica in afara uterului)
-cefalee sub forma de migrene
-convulsii
-sindromul intestinului iritabil (tulburare caracterizata de alternanta
unor episoade de diaree, insotite de crampe, cu perioade de constipatie)
-astm
-sindromul de oboseala cronica
-alergii
-anemie
-boala tiroidiana.
Alte afectiuni pot determina aparitia simptomelor ce se intalnesc si in sindromul premenstrual, iar acest lucru este extrem de important in ceea ce priveste terapia. Cea mai buna metoda ca pacienta sa depisteze daca simptomele sunt cauzate de sindromul premenstrual este de a afla cand este ovulatia si de a tine minte acest moment, iar apoi sa realizeze ca un fel de "jurnal" in care sa noteze simptomele si zilele in care apar menstrele.
Cea mai curata metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH). Se credea ca ovulatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei, adica in ziua a 15 a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au sugerat ca momentul variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta.

Factori de risc

Factori de risc ce nu pot fi controlati:
-antecedente in familie a existentei acestui sindrom (mai exista si alte membre ale familiei afectate)
-deficienta de vitamina B6, calciu si magneziu
-varsta (sindromul este mai frecvent in deceniul 3 de viata, iar simptomatologia este, de asemenea, mai agresiva)
-antecedente de tulburari mentale, anxietate sau depresie; acestea constituie un important factor de risc pentru dezvoltarea sindromului disforic premenstrual.
Factorii de risc ce pot fi controlati:
-sedentarismul (lipsa de exercitiu fizic)
-stresul
-aport exagerat de cofeina
-dieta saraca.

Investigatii

Nu exista o analiza speciala care sa puna diagnosticul de sindrom premenstrual. Diagnosticul se bazeaza pe antecedentele pacientei si pe "jurnalul" a doua – trei cilcluri menstruale care sa inregistreze simptomele zilnice, zilele menstruatiei, zilele ovulatorii, daca acest lucru este posibil. Deoarece este extrem de important ca medicul sa poate exclude si alte boli ce se manifesta prin simptome similare, este posibil ca acesta sa solicite mai mult de un consult pentru fiecare pacienta in parte.
Este indicat sa se dozeze TSH-ul (thyroid-stimulating hormon) pentru a se evalua functia tiroidina, caci tulburarile acestei glande, tulburari tratabile, pot imita sindromul premenstrual.
Diagnosticul sindromului premenstrual poate fi si mai dificil atunci cand femeia sufera si de alte afectiuni care, de asemenea, se inrautatesc in a doua perioada a ciclului menstrual.
-cu toate ca sunt niste criterii clare de diagnostic al sindromului premenstrual, simptomatologia acestuia se amesteca cu cea din alte afectiuni
-toate simptomele trebuie evaluate si tratate.
Este important pentru pacienta sa se stabileasca daca simptomatologia este specific premenstruala, astfel incat medicul sa poata decide tratamentul optim.
Prin definitie sindromul premenstrual si sindromul disforic premenstrual se manifesta doar in perioada cuprinsa intre ovulatie si debutul menstruatiei.
Se credea ca menstruatia are loc cu 14 zile inaintea aparitiei menstruatiei, adica in ziua a 15 a unui ciclu de 28 de zile, dar cercetarile recente au sugerat ca momentul variaza foarte mult de la o femeie la alta si de la o luna la alta. Femeile cu cicluri neregulate au o si mai mare variabilitate a momentului ovulatiei.
Cea mai sensibila metoda de a afla cand se produce ovulatia este cea realizata prin monitorizarea mucusului cervical (colul uterin), a temperaturii corporale bazale si a nivelurilor de hormon luteinizat (LH).

Tratament medical

Tratament de baza

Specialistii recomanda tuturor femeilor suspecte de sindrom premenstrual sa tina un "jurnal" al ciclului menstrual, sa faca schimbari in stilul de viata si sa realizeze tratament ambulator. Dupa cateva cicluri menstruale se pot remarca, deja, imbunatatiri ale simptomatologiei. Indiferent daca se decide si administrarea de medicamente, pacienta ar trebui sa continue cu urmatoarele masuri in perioada premenstruala:
-sa-si administreze zilnic Calciu (1200mg) si vitamina B6 (50-100mg) deoarece acestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal; exista o legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea depresiei si a simptomelor fizice
-sa se limiteze cantitatile de cofeina, zahar rafinat si sodiu din alimentatie, cel putin pe perioada premenstruala a ciclului; aceste substante sunt legate de simptome precum insomnia, anxietatea, pofta de mancare exagerata, durerile si balonarea
-sa se efectueze exercitii fizice regulate, caci s-a dovedit ca acestea reduc depresia, tensiunea psihica, durerea si tulburarile de dispozitie
-reducerea stresului, caci acesta poate inrautati simptomatologia
-utilizarea de medicamente, precum ainiinflamatoarele nesteriodiene (ex: Aspirina) pentru tratarea durerilor de cap, de muschi si articulatii, de sani si a crampelor.

Tratament aditional

Daca dupa doua – trei luni in care stilul de viata a fost modificat si s-au urmat masurile mai sus descrise pacienta prezinta, in continuare, simptome moderate/severe, se recomanda consult medical pentru a se stabili un plan de tratament. Urmatoarele simptome se considera specifice:
- toate simptomele fizice si legate de dispozitie: inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (medicatia antidepresiva) constituie medicatia de prima intentie (prima alegere) pentru toate simptomele moderate/severe ale sindromului premenstrual, inclusiv agresivitatea, depresia, anxietatea si simptome fizice. Noile descoperiri au aratat ca majoritatea femeilor inregistreaza ameliorarea simptomelor consecutiv tratamentului cu acest tip de medicatie; daca un anumit medicament din aceasta clasa se dovedeste a fi ineficient, se recomanda incercarea altuia inaintea renuntarii complete la ele
- trebuie stiut ca un anume medicament din aceasta clasa (Paxil), daca este administrat femeilor insarcinate in primele 12 saptamani de sarcina, poate determina aparitia unor defecte congenitale copilului
- balonarea si sensibilitatea sanilor
-spironolactona (un diuretic), luat in perioada premenstruala, reduce mult balonarea si sensibilitatea sanilor
-administrarea zilnica de vitamina E (400 UI) este de asemenea eficienta in reducerea sensibilitatii sanilor, daca este utilizata in perioada premenstruala
-uleiurile de contin acizi grasi esentiali au, de asemenea, un rol important in ameliorarea simptomelor.

Alte tratamente hormonale, sedative si chirurgicale

Scopul tratamentului hormonal si chirurgical este de a bloca o parte a sistemului endocrin (hormonal) implicat in producerea bolii. Aceste tratamente nu sunt utilizate in mod uzual, fie pentru ca sa stie ca sunt ineficiente, fie pentru ca au importante efecte secundare:
-administrarea de pastile anticonceptionale (estrogen si progesteron) este indicata in sindromul premenstrual, dar azi nu mai este considerata o masura de prima intentie; studii recente au demonstrat ca acestea nu sunt constant eficiente in tratamentul acestui sindrom; cu toate ca ele amelioreaza balonarea, cefaleea, durerile abdominale si sensibilitatea sanilor la unele femei, altele afirma ca aceste simptome s-au inrautatit consecutiv acestui tratament sau in plus, au dezvoltat tulburari de dispozitie; pastilele anticonceptionale sunt cunoscute in a provoca tulburari de dispozitie; se stie ca estrogenul, in sine, are efecte benefice la unele femei, dar exista riscul dezvoltarii cancerului uterin
-progesteronul, care a fost utilizat in sindromul premenstrual, s-a dovedit a fi ineficient si de asemenea poate accentua tulburarile de dispozitie
-un tratament recent, de ultima intentie, in sindromul disforic premenstrual, cel realizat cu agonisti ai hormonului eliberatori de gonadotropina (GnRH-a), cu toate ca are un bun control al simptomatologiei bolii, el opreste complet functia ovariana si determina aparitita simptomelor specifice menopauzei (bufeuri de caldura si uscaciune vaginala)
-administrarea de hormoni sintetici masculini poate ameliora simptomatologia sanilor prin scaderea productiei de estrogeni; nu este indicat doarece nu poate fi administrat pe perioade lungi de timp si pentru ca determina cresteri in greutate, depresie, ingrosarea vocii, micsorearea sanilor si tulburari ale colesterolului
-benzodiazepinele, precum alprazolamul, pot fi utilizate ocazional pentru tratarea anxietatii; ele deprima sistemul nervos central, dar isi pierd eficienta in timp si pot determina dependenta; deoarece au efecte ce pot pune viata pacientului in pericol, benzodiazepinele se recomanda a fi administrate doar cateva zile, atunci cand alte terapii au esuat
-medicamentele ce scad nivelul de prolactina pot ameliora simptomele sanilor, dar datorita efectelor secundare frecvente (voma, cefalee, crampe, oboseala) nu se prescriu in mod frecvent; scaderea dozelor poate reduce frecventa de aparitie a efectelor secundare
-ovarectomia (eliminarea chirurgicala a ovarelor) este extrem de rar utilizata, deoarece efectul cel mai direct este instalarea brusca a menopauzei, iar simptomele sunt, de cele mai multe ori, mult mai severe decat cele aparute la instalarea naturala a menopauzei.

De retinut!

Nu exista un tratament care sa fie eficient pentru toate femeile, de aceea se recomanda o colaborare stransa intre paciente si medici care, astfel, sa permita tatonarea mai multor posibilitati de terapie pana la gasirea celei potrivite pentru fiecare femeie in parte.
Nu se poate preveni aparitia sindromului, dar se pot realiza schimbari in stilul de viata care sa reduca riscul de apartie a simptomelor severe:
-administrarea zilnica deCalciu (1200mg) si vitamina B6 (50-100mg) deoareceacestea au efecte benefice asupra sistemului hormonal; exista o legatura stransa intre administrarea calciului si imbunatatirea simptomatologiei si intre administrarea vitaminei B6 si ameliorarea depresiei si a simptomelor fizice
-sa se limiteze cantitatile de cofeina din dieta
-sa se efectueze exercitii fizice regulate, care cresc eliberarea de endorfine la nivelul creierului si astfel, este redusa perceptia dureroasa si da o senzatie de bine
-reducerea stresului prin repaus suficient si prin tehnici de relaxare
-consumul unei diete echilibrate care sa mentina glicemia la nivele normale; se recomanda consumul de mese in cantitati mici ce contin carbohidrati, cereale integrale, proteine, fructe si legume; se va evita consumul de dulciuri, grasimi in exces, sare si alcool
-renuntarea la fumat.