Temperatura bazala si mucusul cervical

Cunoasterea particularitatilor fiziologice ale ciclului menstrual este extrem de importanta atunci cand o femeie doreste sa ramana insarcinata sau din contra incearca sa evite o sarcina nedorita.

Exista un numar destul de mare de kituri speciale, folosite ca indicatori ai ovulatiei, insa mai la indemana sunt folosirea unor metode clasice, eficiente asa cum sunt determinarea temperaturii bazale si monitorizarea mucusului cervical.

Ce este temperatura bazala corporala?

Temperatura bazala corporala este temperatura care se masoara cel mai bine dimineata la trezire, la aceeasi ora, inainte de a cobori din pat. Se poate folosi orice termometru care poate fi folosit pentru detectarea temperaturii centrale (acesta este tinut in gura si nu axilar).

Teoretic temperatura bazala este aceeasi in fiecare dimineata, exceptand zilele ovulatorii, cand temperatura creste de obicei cu jumatete pana la un grad celsius. Acest lucru se explica prin faptul ca progesteronul produs de corpul galben dupa ovulatie detemina cresterea temperaturii bazale.

Masurarea temperaturii bazale poate sa indice sfarsitul fazei fertile si instalarea infertilitatii postovulatorii (aceasta incepe in dimineata celei de a 3-a zi de la saltul temperaturii), ceea ce inseamna ca momentul ideal de conceptie este prima zi in care temperatura bazala este crescuta. Temperatura bazala va ramane crescuta pe tot parcursul sarcinii.

Trebuie sa mentionam ca ovulul are o rata de supravietuire de aproximativ 24-48 de ore, dupa ovulatie iar spermatozoidul de pana la 48-72 de ore (uneori chiar 5 zile), explicandu-se astfel de ce o femeie poate ramane insarcinata daca a avut un contact sexual cu 24-48 de ore inainte de ovulatie.

Aceasta metoda necesita o monitorizarae destul de indelungata, pentru a fi eficienta este necesara monitorizarea temperaturii bazale pentru 3-4 luni. Temperatura bazala nu este eficienta 100%, deoarece poate varia in functie de anumite stari fiziologice sau patologice (febra indusa de o boala inflamatorie sau infectioasa).

Ce intelegem prin monitorizarea mucusului cervical?

Pe durata unui ciclu menstrual exista mai multe tipuri de secretie vaginala fiziologica (normala). Mucusul cervical sufera anumite modificari sub influenta estrogenilor si progesteronului, in diferitele momente ale ciclului menstrual.

Estrogenii care sunt secretati in cantitate mai mare la inceputul ciclului menstrual (crescendo, incepand cu prima zi de sangerare), cresc cantitativ mucusul cervical .Acesta are un aspect clar, alunecos, de consistenta albusului de ou, pana cand ajunge la o secretie maxima si devine in final opac, lipicios, odata cu crestrea cantitatii de progesteron secretat de coprpul galben (dupa ovulatie).

Femeile care doresc sa ramana insarcinate, trebuie sa incerce acest lucru in asa zisele zile 'umede'. Din contra, femeile care doersc sa se fereasca de o sarcina nedorita, trebuie sa inceapa abstinenta la aparitia primei cantitati de mucus, aceasta durand pana in a 4 zi dupa ziua cu volum maxim de mucus secretat.
Ziua cea mai fertila a ciclului menstrual este ultima zi in care apare secretia mucoasa de aspect albicios.

Pentru o eficienta mai mare, ar trebui incercate cele 2 metode concomitent.
Inceputul fazei fertile se determina prin metoda calendarului si prin ziua aparitiei secretiei mucoase cervicale.
Metoda calendarului se determina prin evaluarea celui mai scurt si respectiv a celui mai lung ciclu menstrual, prima zi a fazei fertile se afla scazand 19 din cilcul cel mai lung, ultima zi a fazei fertile scazand 11 din ciclul cel mai lung.

De exemplu, daca ciclul cel mai lung dintr-un an are 30 de zile, iar cel mai scurt 26 de zile , perioada fertila este cuprinsa in intervalul 7 -19 a ciclului menstrual. Dezavantajul metodei este dupa cum ati observat destul de mare, datorita faptului ca se descrie astfel o perioada fertila destul de lunga si fara precizarea exacta a zilelor ovulatorii.

Sfarsitul fazei fertile a ciclului menstrual se poate determina prin identificarea saltului temperaturii bazale (a 3-a zi de la cresterea temperaturii bazale, masurata dimineata) sau prin ziua cu cantitatea maxima de mucus (perioada de fertilitate maxima incepand la 4 zile dupa aceasta).

Nu trebuie sa uitam ca infectiile vaginale, care apar destul de frecvent la femei (candidoza vaginala, colpita candidozica, baciloza vaginala), pot modifica caracteristicile mucusului cervical si vaginal si complica utilizarea acestor metode de urmarire a ovulatiei. In acest caz, metodele sunt ineficiente si nesigure.

Endometrioza

Endometrioza este o afectiune ginecologica, destul de frecventa, intalnita la aproximativ 10-20% dintre femeile de varsta reproductiva.

Pentru a intelege mai bine ce este endometrioza este nevoie de prezentarea unor notiuni elementare de anatomie si fiziologie uterina.

Uterul normal este compus din 3 straturi de tesut, endometrul fiind stratul interior care sufera modificari majore la fiecare ciclu menstrual (vasele de sange mici, formate la acest nivel, sunt de fapt sursa menstruatiei care se elimina lunar prin vagin).

Endometrioza apare atunci cand un tesul endometrial asemanator structural apare localizat si in alte locuri decat in mod normal. Acesta se poate regasi la nivelul ovarelor, peritoneului, intestinului, vezicii urinare si chiar a plamanului sau a creierului. Dimensiunile acestor formatiuni difera si poate varia de la cativa milimetri la cativa centimetri.

Clasificarea endometriozei este destul de dificil de realizat, pentru identificare leziunilor ectopice (anormal situate), fiind necesar de cele mai multe ori laparoscopia exploratorie.

Aceasta consta in introcucerea in abdomen a unui aparat prevazut cu fibre optice (laparoscop), care identifica leziunile endometriozioce, o manevra relativ sigura si care nu produce complicatii majore.

Diagnosticul de certitudine al endometriozei consta in efectuarea unei laparoscopii exploratorii care evidentiaza formatiunile ectopice, urmata de prelevarea unor biospii, care urmeaza sa fie analizate de medicul specialist anatomopatolog.

Exista mai multe clasificari ale bolii, cel mai des folosita fiind cea care cuantifica gravitatea bolii in functie de mai multi factori:

- caracterele leziunii (cele mai noi sunt rosii, situate de obicei la nivelul peritoneului, foita care acopera organele abdominale; cele mai tardive sunt de culoare mai inchisa, maronii sau negre)
- prezenta aderentelor (leziuni cicatriciale care leaga anormal anumite tesuturi sau organe)
- prezenta sau absenta chisturilor ovariene (acestea pot avea dimensiuni de pana la cativa centimetrii si pot determina o serie de complicatii grave daca se rup)
- aparitia unor complicatii (fixarea organelor abdominale sau pelvine prin tesuturi cicatriciale, obliterarea, hemoragii, infectii, etc).
Se pot formula astfel 4 stadii, primul fiind cel mai usor si 4 cel mai grav.

Etiologie endometriozei (cauze)

Nu se cunoaste cauza exacta a aparitiei endometriozei, insa au fost discutate mai multe ipoteze si teorii. Una dintre acestea sustine faptul ca endometrioza apare secundar unui flux retrograd al menstruatiei (o parte a sangelui mentrual este retinut in uter si migreaza retrograd catre celelalte tesuturi si organe invecinate).

Datorita faptului ca sangele menstrual contine si celule endometriale, acestea se pot inmultii, insamanta si localiza pe diferite organe, formand astfel leziuni endometriale ectopice.
Aceasta teorie este acceptata de majoritatea medicilor ginecologi, insa nu explica etiologia endometriozei cu localizare cerebrala sau pulmonara.

Alte teorii propun mecanisme diferite de aparitia a endometriozei. Una dintre acestea spune ca leziunile endometriozice apar secundar transportului tesutului endometrial pe cale hematogena sau limfatica. Alta teorie implica deficienta sistemul imunitar in aparitia endometriozei, precum si a factorilor genetici.

Simptome

Unele femei cu endometrioza nu prezinta nici un simptom al bolii, altele pot prezenta unul sau mai multe din urmatoarele simptome:

- durere pelvina cronica, situata in etajul abdominal inferior (pelvis) sau la nivelul regiunii lombare sacrate
- dismenoree (durere in momentul menstruatiei). Aceasta este de obicei bilaterala (poate aparea si unilateral, in functie de localizarea leziunilor endometriozice), apare cu 24-48 de ore inainte de menstruatia propriu-zisa si scade in intensitate imediat dupa aceasta, insa uneori poate sa persiste pe toata durata menstruatiei
- infertilitate primara, endometrioza fiind una din cauzele cel mai des intalnite de infertilitae la femei
- dispareunie (durere in timpul contactului sexual)
- tulburari de mictiune in timpul menstruatiei (urinari frecvente, dureroase), asemanatoare celor din infectiile urinare joase (cistite)
- balonare, crampe abdominale dureroase, tranzit intestinal accelerat cu diaree sau diminuat cu constipatie instalate odata cu menstruatia
- metroragii (sangerari anormale aparute pe parcusul ciclului menstrual), apar la aproximativ 15-20% dintre femeile cu endometrioza; menoragia (mentruatie cu durata prelungita).

Diagnostic

Simptomele enuntate anterior si mai ales infertilitatea inexplicabila, indreapta pacienta catre efectuarea unui consult medical de specialitate.

De cele mai multe ori se incepe cu un exmen ginecologic simplu (cu valve) care poate indentifica leziunile tipice cu localizare la nivelul colului uterin sau o scurgere patologica serosanghinolenta (maronie).

Ecografia abdominala si ecografia cu sonda endovaginala pot identifica leziunile chistice ovariene.

Laparoscopia exploratorie si diagnostica este metoda cel mai des utilizata atunci cand se doreste un diagnostic de certitudine deoarece permite prelevarea unor biopsii. De asemenea aceasta cuantifica extinderea, vechimea si gravitatea leziunilor endometriozice.

Aceasta se realizeaza dupa efectuarea anesteziei generale sau rahianesteziei (anestezia portiunii inferioare a corpului cu mentinerea constientei). Printr-o incizie mica, se insufla in abdomen dixid de carbon pentru crearea unui spatiu de lucru, urmand ca apoi cu laparoscopul prevazut cu fibra optica sa se identifice leziunile endometriozice de la acest nivel si sa se preleveze de asemenea biopsii acolo unde este cazul.

Alte metode folosite pentru diagnosticul si stadializarea bolii endometriozice sunt tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara.

Complicatii

Dintre comlicatiile endometriozei amintim:
- ruperea chisturilor ovariene cu aparitia unei peritonite (inflamatia foitei care imbraca organele abdominale)
- leziunile endometriozice localizate la nivelul tractului urinar sau intestinal pot determina complicatii la acest nivel (ocluzie intestinala, obstructie urinara, infectii urinare, etc)
- afectarea organelor la nivelor carora sunt situate leziunile endometriozice (erodari, hemoragii)

Salpingitele

Salpingitele sunt infectii ale trompelor uterine, cele doua conducte care fac legatura intre ovare si uter. Bolile cu transmitere sexuala (BTS) sunt cauza lor principala.

Salpingitele sunt infectii ale uneia sau ambelor trompe uterine. Manifestarile lor sunt foarte variate.

Factori de risc
Salpingitele sunt frecvente si afecteaza in principal femeile tinere (sub 25 de ani). Au fost pusi in evidenta mai multi factori de risc:
- precocitatea raporturilor sexuale: acest factor de risc este legat de aspecte biologice, specifice tinerelor, dar si de informarea insuficienta in materie de boli cu transmitere sexuala;
- parteneri sexuali multipli, care reprezinta un risc crescut de infectie;
- antecedente de salpingita sau de boala cu transmitere sexuala;
- purtarea de sterilet ca mijloc contraceptiv, deoarece antreneaza un risc de infectie genitala la inserare.

Cauze
Salpingitele au cauze multiple, dar, in majoritatea cazurilor, ele sunt produse de boli cu transmitere sexuala. Ele apar prin ascensionarea germenilor prin colul uterin pana la trompe.

La originea infectiei pot fi diferiti germeni:
- bacteria Chlamydia trachomatis este depistata in peste 50% din salpingitele acute;
- gonococul Neisseria gonorrhee este prezent in 15-20% din cazurile de salpingite;
- mycoplasmele sunt implicate in 5-10% din cazurile de infectie, in asociere cu alti germeni;
- germenii prezenti in flora vaginala (streptococ, stafilococ) pot provoca infectia, din cauza unui dezechilibru hormonal sau a unei stari de imunosupresie.br>
Explorarea aparatului genital sau o interventie (introducerea unui sterilet, intreruperea voluntara a sarcinii etc.) pot reprezenta sursa de contaminare cu acesti germeni, cand conditiile de asepsie nu sunt respectate intocmai.

Simptome
Salpingitele se manifesta prin dureri la nivelul bazinului (dureri pelviene), asociate cu febra ridicata (39¡-40¡C), marirea volumului abdomenului, secretii albicioase (leucoree) si, uneori, sangerari vaginale in afara menstruatiei.
Se poate intampla ca salpingita sa nu prezinte nici un semn de infectie, depistarea ei facandu-se tardiv, de exemplu cu ocazia unui examen clinic pentru sterilitate.

Diagnostic
Are patru elemente esentiale: anamneza, examenul clinic, celioscopia si examenele bacteriologice.
Anamneza. Medicul intreaba pacienta despre simptomele prezente, despre antecedentele ginecologice (infectii, metoda de contraceptie) si despre viata sexuala recenta.
Examenul clinic. Palparea abdomenului, combinata cu tuseul vaginal, deceleaza durerea; examenul cu speculul sau valvele evidentiaza secretia albicioasa si un aspect caracteristic al colului uterin si al glerei cervicale.
Celioscopia. Reprezinta examinarea organelor genitale cu ajutorul unui tub optic introdus printr-o incizie ombilicala. Permite examinarea cu atentie a trompelor si stabilirea unui bilant exact al leziunilor. Necesita anestezie generala si spitalizare. Chiar daca aportul sau in diagnosticul salpingitei este incontestabil, celioscopia nu este un examen de rutina.
Ea este efectuata in formele grave, cand tratamentul medicamentos a esuat, cand diagnosticul este dificil si la femeia tanara care nu are inca copii, deoarece permite prevenirea unei sterilitati ulterioare.
Examenele bacteriologice. Pentru aceste examene se fac recoltari de la diferite niveluri (trompe, col uterin, meat urinar etc.), care permit diagnosticarea bolii prin evidentierea germenilor cauzali.
Se efectueaza si un examen bacteriologic pentru partenerul pacientei, in vederea diagnosticarii si tratarii unei eventuale infectii. Analizele sanguine sunt si ele recomandate, pentru a decela germeni sau o boala cu transmitere sexuala asociata (sifilis, infectie cu HIV etc.).

Alte examene complementare. Bilantul biologic se face sistematic. El permite evidentierea anumitor modificari care sugereaza prezenta unei infectii: cresterea numarului de celule albe (leucocite), a vitezei de sedimentare, prezenta unei proteine (proteina C reactiva) corelata cu inflamatia.
Analizarea datelor furnizate de anamneza, examen clinic, celioscopie si examenele bacteriologice permite punerea diagnosticului de salpingita si excluderea unei apendicite acute, a unei infectii urinare sau a unei sarcini extrauterine, care se caracterizeaza si ele prin durere intensa la nivelul bazinului.

Salpingitele si bts
Salpingitele nu sunt decat o varietate clinica de infectii din cadrul bolilor cu transmitere sexuala (BTS). Printre factorii care favorizeaza aparitia unei salpingite figureaza inceperea precoce a vietii sexuale. Intr-adevar, la fetele tinere, epiteliul colului uterin este foarte sensibil la infectiile bacteriene cu chlamydia. Precocitatea raporturilor sexuale si parteneri sexuali multipli fac ca riscul de aparitie a unei salpingite acute sa fie mai crescut inainte de 25 de ani.

Trompele lu fallopio
Trompele uterine sunt doua formatiuni tubulare care leaga ovarele de uter. Ovulul eliberat in fiecare luna de un ovar patrunde in trompa si migreaza spre uter. Intalnirea dintre ovul si spermatozoizi are loc in trompa, care are deci un rol esential in fecundatie. Orice leziune a trompelor, mai ales de origine infectioasa, poate constitui un obstacol in calea migrarii ovulului si poate impiedica unirea gametilor, adica fecundatia.

Complicatii, tratamente si prevenire
Salpingitele pot antrena complicatii grave care justifica tratamentul precoce, in special cu antibiotice, pentru controlarea evolutiei bolii si diminuarea sechelelor.
Dupa un tratament corespunzator, bine supravegheat, evolutia salpingitei se dovedeste favorabila: simptomele dispar in mai putin de o saptamana, in majoritatea cazurilor fara a lasa sechele.
Daca salpingita nu a fost diagnosticata sau daca tratamentul s-a instituit tardiv, pot aparea complicatii. Acestea se pot manifesta pe termen scurt sau pe termen lung (de exemplu, sterilitatea).

Complicatii
Imediate. Complicatiile principale sunt de natura infectioasa, reprezentate prin doua boli: piosalpinxul si hidrosalpinxul, care pot duce la sterilitate prin obstructie tubara.
Piosalpinxul reprezinta prezenta puroiului intr-o trompa uterina sau in ambele. Consecinta a unei salpingite nediagnosticate sau tratate tardiv, el se manifesta prin dureri pelviene destul de importante.

Hidrosalpinxul reprezinta o acumulare de lichid in una sau in ambele trompe. Uneori asimptomatic, si el poate produce dureri din cauza distensiei trompei.
Tardive. Principala sechela potentiala a salpingitelor este sterilitatea tubara, cauzata de o obstructie a trompelor. Acest tip de sterilitate se afla la originea a numeroase solicitari pentru reproducere asistata medical (RAM).
Dupa un prim episod de salpingita, riscul de infertilitate, estimat intre 20 si 40%, este legat de mai multi factori.
- numarul de episoade infectioase: riscul creste la fiecare noua infectie;
- gravitatea simptomelor;
- germenul responsabil: prognosticul este mai sever daca e vorba de Chlamydia trachomatis, responsabila de 70% din sterilitatile care au la baza afectiuni ale trompelor;
- durata perioadei cu dureri, pana la instituirea unui tratament.

Durerile de la nivelul bazinului (numite dureri pelviene) pot deveni cronice si refractare la tratament.
Gravitatea acestor riscuri, imediate si tardive, justifica aplicarea unei depistari precoce si a unui tratament intensiv, mai ales la femeile care nu au copii sau la cele care isi doresc un copil.

Tratament
In formele grave. Tratamentul trebuie instituit de urgenta, impunandu-se spitalizarea. Celioscopia (introducerea unui endoscop prin peretele abdominal) permite atat punerea diagnosticului, cat si tratamentul. Acesta din urma consta in drenarea puroiului sau a lichidelor asociate cu piosalpinxul sau hidrosalpinxul. In paralel, se administreaza pacientei antibiotice in perfuzie.
In unele cazuri, aceste infectii deterioreaza peretii trompelor in asemenea masura incat devine necesara ablatia chirurgicala (salpingectomia).

In afara situatiilor de urgenta. Tratamentul este de regula medical si consta in administrarea de antibiotice: in prima etapa antibiotice cu spectru larg, apoi, dupa obtinerea rezultatelor bacteriologice si serologice, adaptate la infectia cauzala. Durata tratamentului este in jur de trei saptamani.
Tratamentul partenerului sau partenerilor sexuali este important pentru evitarea aparitiei unor noi infectii.
La antibiotice se asociaza in general medicamente antiinflamatoare pentru a reduce procesul inflamator si a diminua riscul de sechele. Acest tratament nu se administreaza decat dupa ce a fost verificata eficienta antibioticelor. Daca femeia este purtatoare de sterilet, acesta este extras.

Repausul este indispensabil in timpul tratamentului. Se recomanda o perioada de abstinenta sexuala si contraceptie orala, care pune in repaus ovarele.

Preventie
Preventia consta in informarea tinerilor despre:
- riscurile bolilor cu transmitere sexuala;
- comportamentele cu risc: parteneri sexuali multipli, practici sexuale cu risc, turism sexual;
- mijloacele de protectie (utilizarea prezervativelor in cazul partenerilor cu risc);
- alte mijloace contraceptive in afara steriletului;
- necesitatea unei depistari precoce si a unui tratament sistematic al infectiilor genitale si al infectiilor urinare, pentru a preveni aparitia unei salpingite;
- importanta unui tratament precoce in caz de salpingita, in scopul limitarii unor sechele ca sterilitatea (din cauza riscului de recidiva, este necesara o supraveghere ginecologica regulata);
- tratamentul partenerului sau partenerilor pentru a intrerupe lantul de contaminare al infectiei.

Ablatia trompelor si sterilitatea
Ablatia chirurgicala a unei trompe sau a ambelor trompe (salpingectomie) este efectuata sub anestezie generala, prin laparotomie (deschiderea chirurgicala a abdomenului) sau, mai frecvent, prin celiochirurgie (introducerea de instrumente printr-o mica incizie abdominala). Spitalizarea dureaza 1-3 zile.
Ablatia unei singure trompe nu pune in pericol in nici un fel fertilitatea daca cealalta trompa este in stare buna. In schimb, ablatia ambelor trompe antreneaza sterilitate. Salpingectomia este una dintre indicatiile pentru tehnicile de fecundare in vitro.

Salpingita si sarcina extrauterina
O alta complicatie a salpingitelor netratate este riscul de sarcina extrauterina (SEU), care se dezvolta cel mai frecvent in interiorul trompelor.
Riscul de aparitie este de 10 ori mai mare dupa o infectie a trompelor. Mortalitatea legata de aceasta afectiune este in prezent de 1 la 1.000 cazuri.

sursa: "Viata Sexuala", aparuta la Editura Rao

Ovulatia

Ovulatia are loc atunci cand un ovul (ou) matur este eliberat dintr-un ovar si este pregatiti sa fie fertilizat. Daca acest proces nu se produce, apare sangerarea cunoscuta sub denumirea de menstruatie.


Ciclul lunar al unei femei incepe din prima zi a menstruatiei pana la prima zi a urmatoarei menstruatii. In general, un ciclu normal dureaza intre 28 si 32 de zile, insa el poate fi mai lung sau mai scurt. Perioada cand are loc ovulatia poate fi calculata scazand intre 12 si 16 zile pornind de la prima zi a ultimei menstruatiei.

Majoritatea femeilor ovuleaza intre ziua 11 si 21 a ciclului lor, pornind de la prima zi a ultimei menstruatii. De asemenea, ovulatia poate avea loc de mai multe ori in timpul unui ciclu. Ziua ovulatiei difera si ea in fiecare luna.

Procesul ovulatiei
In jurul celei de-a doua saptamani a ciclului lunar, la fel ca in fiecare luna, hipofiza, o mica glanda situata in creier, care comanda intreaga activitate hormonala a organismului, secreta estrogeni, substanta care determiuna maturizarea unui ovicit (ovul) imatur din ovar.

Aici, fiecare ovocit este hranit si protejat de restul tesutului ovarian prin mai multe straturi de celule formand in jurul lui un corpuscul care are in mijloc o cavitate plina cu lichid. Acesta este foliculul lui De Graaf. Estrogenii activeaza foliculul care creste in dimensiuni prin dezvoltarea cavitatii sale si formeaza pe suprafata ovarului o mica umflatura de marimea unei boabe de coacaza.

In final, foliculul se rupe, eliberand ovocitul matur. Acest fenomen se numeste ponat ovulara sau ovulatia. La iesirea din folicul, ovulul este captat de franjurii mobili ai pavilionului trompei lui Fallope, care este plasata in contact direct cu ovarul.

Ovulul, care nu dispune de niciun mijloc de locomotie propriu, pluteste in lichidul trompei si avanseaza lent in directia uterului, gratie miscarilor conjugate ale peretilor musculosi ai trompei si cililor vibratili care captusesc interiorul acesteia. El poate astepta in trompa intre 12 si 24 de ore, termenul maxim pana la care poate fi fecundat.

Secretia progesteronului
Dupa ovulatie, foliculul care a expulzat ovulul se intareste si se ingroasa. Poarta acum numele de corp galben datorita culorii sale. El continua sa secrete estrogeni ca si inainte de eliminarea ovulului, dar mai produce si un alt hormon, si anume progesteronul.

Acesta, asociat cu estrogenii, determina o ingrosare a mucoasei uterine. Subtire la inceputul ciclului, ea se ingroasa considerabil dupa ovulatie, formand numeroase pliuri care determina marirea suprafetei sale. In urma cestui fapt, mucoasa uterina devine foarte bogata in glade si vase sangvine.

Menstruatie sau sarcina
In cea de-a 20-a zi a ciclului (in cazul unul ciclu normal, de 28 de zile), uterul este pregatit sa primeasca oul fecundat. Daca acesta nu a fost fecundat, el nu se va implnata in mucoasa uterina. In acest cax, corpul galben regreseaza, ceea ce va duce la scaderea cantitatii de hormoni secretati. Aceasta schimbare hormonala declanseaza contractia uterului si determina degradarea mucoasei.

Micile vase sangvine care o impanzesc se rup si sangele care se scurge antreneaza ovulul degenerat spre vagin, odata cu diferitele secretii gladulare. Aceasta este fenomenul de menstruatie. Cum natura aranjeaza bine lucrurile, imediat ce un ovul nefecundat este eliminat, un nou folicul isi incepe maturizarea pentru a elibera un altul, dupa inca 14 zile. Inca din prima zi a menstruatiei debuteaza un nou ciclu de 28 de zile.

Ovulatia si sarcina
O sarcina apare in urma fecundarii ovulului, de catre spermatozoid, numai in zilele din jurul ovulatiei: 3 - 4 zile inainte si 1 - 2 zile dupa aceasta. La femeile cu un ciclu mai scurt, de 28 de zile, ovulatia va avea loc mai devreme, in ziua a 14-a, considerand drept prima zi a ciclului, prima zi de menstruatie.

La un ciclu stabil de 29 de zile, ovulatia are loc in ziua a 15-a, la cel de 30 de zile ovulatia apare in ziua a 16-a, si asa mai departe. Un ovul traieste intre 12 si 24 de ore. Apoi, daca nu este fecundat el moare si este eliminat. Viata spermatozoizilor este mai lunga, de aproximativ 3 - 5 zile.

Sursa : www.mami.ro

Idei...Duminica, 6 Decembrie 2009

Mai trece o luna si mai pierd o parte din mine! Imi pare ca visul meu e din ce in ce mai departe de mine! Se pierde in ceata!Ma hranesc cu sperante, dar sperantele mele cu ce se hranesc? Doar cu credinta...In fiecare zi, ridic mainile spre cer si caut o cale de izbavire! Sa fi uitat Dzeu de mine? Nu cred! Sa fi gresit atat de mult? Sa se fi suparat El pe mine? Poate! Se apropie Craciunul si iertarea Lui va veni si ma va ferici!

Idei...Sambata, 5 Dec 2009

As vrea sa nu mai visez...sa nu mai visez cu ochii deschisi! As vrea sa existe un medicament care sa ma faca sa nu mai am sperante desarte! Un medicament pentru suflete obosite si pierdute! Un medicament pentru uitare! Doar luminile orasului ma mai bucura! Ele imi aduc aminte ca se apropie sarbatorile si poate un nou inceput!

Idei...Vineri, 4 Dec 2009

Si e weekend...! Si se apropie 6 Decembrie...si se apropie sarbatorile de iarna...si sper sa vina Mosul cu un cadou frumos! Sub brad, sa gasesc cadoul pe care il astept! Doamne ajuta!