Advertise Here

Despre infertilitate, despre cum o putem invinge, despre femei si minunile lor

- Another Blogger Blog's

Informatii generale
AMH – membru al familiei factorului de transformare a cresterii β (TGF-β), denumit si substanta inhibitorie mülleriana – a fost studiat in principal pentru rolul sau de reglare a diferentierii sexului masculin in perioada embrionara. Astfel, hormonul produs de catre celulele Sertoli ale testiculului fetal induce regresia ductelor műlleriene, elementele primordiale ale tractului reproductiv feminin, si prin aceasta contribuie la dezvoltarea normala a organelor genitale masculine.
La fetii de sex feminin lipseste AMH, ceea ce duce la dezvoltarea organelor genitale interne feminine. O data cu inceperea pubertatii, AMH, la fel ca si inhibina B, este produs de celulele stratului granulos ale foliculilor de crestere din ovar si nu de catre foliculii primordiali, nici de catre foliculii antrali in faza finala de crestere (aflati sub reglarea directa a FSH). Datorita exprimarii specifice la nivelul celulelor stratului granulos din foliculii de crestere neselectionati (foliculii primari si secundari potential fertili), AMH constituie un marker ideal pentru estimarea rezervei ovariene.
AMH exercita un efect inhibitor atat asupra recrutarii foliculilor primordiali cat si asupra raspunsului foliculilor de crestere la hormonul foliculo-stimulant FSH. Modul in care se exercita controlul hormonal al secretiei AMH nu este bine definit. Studiile efectuate pe modele animale si umane au aratat ca in absenta AMH foliculii primordiali sunt recrutati cu o rata mai mare, astfel ca rezerva acestora se epuizeaza prematur, iar ciclul menstrual se intrerupe la o varsta mai tanara. Pe de alta parte, pe baza nivelului FSH scazut in prezenta unui numar mai mare de foliculi de crestere, s-a formulat ipoteza ca, in absenta AMH, foliculii sunt mai sensibili la actiunea FSH. AMH atenueaza cresterea activitatii aromatazei FSH – dependente si exprimarea receptorului pentru LH. Astfel, efectul inhibitor asupra sensibilitatii la FSH a foliculilor ar putea juca un rol in procesul de selectie. Se crede ca fiecare folicul prezinta propriul prag pentru concentratia FSH, care trebuie depasit pentru a facilita selectia acestuia. O expresie AMH scazuta la nivelul foliculilor va diminua pragul pentru FSH, ceea ce face ca foliculii sa-si continue cresterea si sa ovuleze in ciclul urmator.
O data cu inaintarea in varsta nivelul AMH scade continuu la femei in corelatie cu rezerva functionala ovariana. Scaderea sa este semnificativa cu cativa ani inainte de o crestere evidenta a FSH. Din acest motiv AMH poate identifica mai bine femeile a caror fertilitate este in scadere si poate oferi indicatii asupra tranzitiei catre menopauza in urmatorii 4 ani.
Rolul AMH ca semnal periferic al marimii rezervei de foliculi in crestere poate avea avantaje importante din punct de vedere clinic. La pacientele care urmeaza tratamente pentru infertilitate imbatranirea ovariana se caracterizeaza printr-un raspuns scazut la administrarea exogena de gonadotropine si la o sansa redusa de a obtine o sarcina. Identificarea corecta a persoanelor care prezinta o rezerva ovariana redusa si astfel un raspuns slab la tratamentele de stimulare este importanta, pentru a evita  ca acestea sa fie incluse inutil in programele de fertilizare in vitro. Pe de alta parte, evaluarea rezervei ovariene prezinta utilitate la pacientele care sunt in mod normal excluse din aceste programe datorita varstei inaintate.
Cateva studii au aratat ca AMH este un marker foarte bun pentru a stabili raspunsul ovarian in cadrul programelor de fertilizare in vitro. Determinarile hormonului in faza foliculara precoce (ziua a 3-a a ciclului menstrual) intr-un grup de paciente neselectionate au aratat ca nivelurile AMH sunt mai mici la pacientele cu raspuns ovarian slab in comparatie cu cele cu raspuns normal, raspunsul ovarian fiind definit ca numarul ovocitelor recuperate. S-a demonstrat de asemenea ca nivelurile serice ale AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali inaintea tratamentului si cu numarul ovocitelor recuperate ca urmare a stimularii ovariene.
Absenta controlului AMH de catre FSH a fost confirmata atat la om cat si la animale, sugerand faptul ca hormonul actioneaza mai degraba ca un factor paracrin decat ca unul sistemic si nu face parte parte din circuitul feed-back negativ in care sunt implicate gonadotropinele. Astfel, tratamentul cu o doza unica mare de  agonist de gonatropin-releasing hormone (GnRH) care determina o crestere a productiei de FSH si LH endogene nu afecteaza nivelurile serice AMH. Intr-un mod similar, in sarcina AMH ramane constant, acesta nefiind influentat de statusul gonadotropinelor, reflectand doar populatia foliculara.
Pe langa rolul sau de marker al rezervei ovariene, nivelurile serice AMH pot fi importante si in patologia ovariana, respectiv in sindromul ovarelor polichistice. Desi acest sindrom cuprinde un spectru larg de manifestari clinice si caracteristici biochimice, o anomalie comuna este reprezentata de perturbarea selectiei foliculului dominant cu anovulatie consecutiva. Acest mecanism de selectie deficitara conduce la acumularea de foliculi antrali mici, care contribuie semnificativ la productia AMH. S-a formulat ipoteza ca la pacientele cu sindromul ovarelor polichistice activitatea aromatazei ar putea fi scazuta datorita faptului ca foliculii nu produc suficient estradiol. AMH inhiba de asemenea activitatea aromatazei, sugerand ca acesta contribuie la severitatea acestui sindrom.
Un procent semnificativ de paciente cu sindromul ovarelor polichistice prezinta obezitate, rezistenta la insulina si hiperinsulinemie compensatorie. Nivelurile crescute de insulina sunt in parte responsabile de hiperandrogenismul asociat acestui sindrom. La aceste paciente, tratamentul cu medicamente care reduc nivelul de insulina (de exemplu, metformin) si afecteaza astfel indirect productia de androgeni poate avea efecte favorabile.
In concluzie, nivelurile serice AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali; prin extrapolare se poate considera ca acestea reflecta marimea rezervei de foliculi primordiali. Evaluarea rezervei ovariene prezinta importanta atat pentru clinicile de fertilizare in vitro cat si pentru orice pacienta care se adreseaza specialistului in vederea evaluarii potentialului de fertilitate.
Recomandari pentru determinarea AMH
-evaluarea potentialului de fertilitate: nivelurile de AMH reflecta statusul ovarian (se coreleaza cu numarul foliculilor antrali, ca si nivelurile de inhibina B din ziua a 3-a a ciclului menstrual); spre deosebire de FSH si inhibina B, nivelurile serice de AMH nu prezinta variatii ciclice, astfel incat proba poate fi recoltata in orice zi a ciclului menstrual;
-evaluarea fenomenului de imbatranire ovariana: nivelurile bazale scazute de AMH semnaleaza o rezerva ovariana redusa asociata cu raspuns slab la tehnicile de fertilizare in vitro;
-valoare predictiva asupra debutului menopauzei: nivelurile AMH prezinta valoare predictiva asupra instalarii perioadei de tranzitie catre menopauza;
-evaluarea sindromului ovarelor polichistice: nivelurile serice de AMH sunt crescute in sindromul ovarelor polichistice si pot constitui un marker util pentru evaluarea gradului de extindere a acestei afectiuni.
Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate).
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.
Volum proba – minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.
Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati.
Metoda ELISA
Valori de referinta  
 -femei de varsta fertila: 1-8 μg/L
 -postmenopauza: <0.4 μg/L
 -barbati adulti:1.5-4.3 μg/L.
Interpretarea rezultatelor
Valorile cuprinse intre 0.4-1.0 μg/L indica o rezerva functionala ovariana redusa si un raspuns slab la stimularea ovariana. Pacientele cu valori AMH scazute necesita doze mai mari de rFSH fata de cele cu niveluri crescute/normale.
In cazul valorilor <0.4 μg/L functia ovariana este in mod evident redusa.
Valorile crescute (>8 μg/L) pot fi un indiciu de sindrom de ovar polichistic. Sub terapie cu metformin valorile pot inregistra scaderi pe termen lung.