Advertise Here

Despre infertilitate, despre cum o putem invinge, despre femei si minunile lor

- Another Blogger Blog's


Uterul este in majoritate alcatuit din tesut muscular – este un muschi. Cu toate acestea, stratul interior al uterului este o mucoasa fragila, numita endometru, care creste si se elimina in cursul menstruatiei, daca femeia nu ramane gravida. Aceasta crestere are loc sub influenta hormonilor estrogeni. Polipii endometriali sunt zone ale endometrului care cresc prea mult. Pe masura ce cresc, ei proemina in cavitatea uterina, dar raman atasati printr-un mic pedicul (trunchi), luand aspectul unui mic tufis sau copacel. Pediculul este ca trunchiul copacului, in timp ce partea mai mare a polipului este ca si coroana  copacului. Polipii sunt de regula de marimea unei gume de sters, dar pot fi si mai mici. Rareori, polipii pot creste foarte mari, pana la marimea unei portocale.
Deoarece majoritatea polipilor sunt mici, cel mai frecvent ei nu produc vreun simptom. Atunci cand apar simptome, acestea sunt cel mai frecvent reprezentate de: sangerare excesiva in cursul menstruatiei, sangerare intre menstruatii sau sangerare dupa contact sexual. Unele femei prezinta dupa o menstruatie normala inca cateva zile de sangerare redusa de culoare maronie. Aceste simptome se datoreaza faptului ca polipii penduleaza in jurul trunchiului lor si irita tesutul inconjurator, cauzand exfolierea acestuia. Astfel apare sangerarea, redusa sau abundenta.
Daca polipii stau in calea ovulului sau spermatozoidului, este dificil sa ramai gravida. Sau, daca ai ramas gravida, se pare ca riscul unui avort spontan este usor crescut.
Majoritatea ginecologilor extirpa polipii endometriali la orice femeie, dar in special la femeile care au avorturi spontane repetate.
Daca mergi la ginecolog acuzand sangerare intre menstruatii sau dupa contact sexual, sau sangerare foarte abundenta in cursul menstruatiei, atunci medicul se va gandi de regula la existenta unor polipi endometriali ca o posibila cauza.
Diagnosticul polipilor endometriali se face prin vizualizarea cavitatii uterine. De regula o ecografie obisnuita nu diagnosticheaza polipii, deoarece presiunea din interiorul uterului aplatizeaza polipii si ii face foarte greu vizibili. Insa o ecografie speciala, numita sonohisterografie (ecografie cu apa), permite medicului sa vada in interiorul uterului dupa ce a introdus cateva picaturi de apa sterila in uter (prin vagin). Apa introdusa destinde cavitatea uterina, permitand medicului sa vada daca sunt sau nu polipi in cavitatea uterina. Un alt test diagnostic este histerosalpingografia (HSG), care utilizeaza un colorant sub presiune, care destinde cavitatea uterina si trompele uterine. Apoi se efectueaza o radiografie rapida, pentru a vedea daca sunt sau nu polipi in uter. Si nu in ultimul rand, ginecologii folosesc din ce in ce mai abil histeroscopul, pentru a privi in interiorul uterului. Histeroscopul este un tub subtire, dotat cu o sursa de lumina, care este introdus prin vagin in interiorul uterului si permite vizualizarea cavitatii uterine. Histeroscopia cu tuburi subtiri poate fi efectuata in cabinetul medical, insa histeroscopia cu tuburi mai groase (care permit si extirparea polipilor) necesita de regula anestezie in spital.
Atunci cand este diagnosticat un polip endometrial, una din primele intrebari este: “ Ar putea fi cancer?” Din fericire, polipii cancerizeaza foarte rar. Riscul este usor mai crescut la pacientele peste 50 ani. A doua intrebare este de regula: “ Cum poate fi extirpat polipul?” In trecut se practica un chiuretaj uterin, procedura oarba prin care deseori era omis complet polipul. In prezent avem histeroscopul, care ne permite sa vizualizam direct polipul si sa il apucam sau sa il taiem de la nivelul endometrului. Avem deci certitudinea ca am eliminat polipul sau polipii. Extirparea polipilor se numeste polipectomie.

Dupa extirparea unui polip, poti reincepe dupa cateva zile activitatea normala. Numai un mic procent al polipilor recidiveaza, uneori dupa luni sau chiar ani de zile.
Daca esti diagnosticata cu polipi endometriali, cel mai bine este sa discuti cu medicul tau optiunile de tratament. El este cel mai in masura sa te ajute in a lua decizia daca este necesar sa extirpi sau nu polipii.


Ce trebuie sa stii despre sanii taiNu incerca sa ghicesti. In loc sa traiesti in umbra incertitudinii si a povestilor pe care le auzi in jurul tau, afla cu certitudine ca esti sanatoasa! Nu te teme sa iti infrunti frica de a te autoexamina si de a merge la medic. Doar asa poti afla sigur ca esti bine. De fiecare data.

Ce poti face pentru a fi sigura ca esti bine

Ce trebuie sa stii Depinde numai de tine
  • O analiza de rutina, o data la 1-2 ani. Daca ai peste 35 de ani, cel mai simplu este sa ceri medicului tau de familie o recomandare pentru efectuarea unei ecografii si/sau mamografii. Daca ai mai putin de 35 de ani, poti cere medicului tau sa iti faca o examinare clinica a sanilor sau poti merge singura sa faci o ecografie mamara care iti poate confirma ca esti sigur bine.
  • Examinarea clinica a sanilor. Aceasta ar trebui sa fie parte din analizele de rutina pe care le faci o data pe an. Asa ca data viitoare cand mergi la ginecolog sau la medicul de familie, ai putea sa-i ceri sa-ti examineze si sanii. Doar ca sa afli ca esti bine.
  • Autoexamineaza-te o data pe luna. Este atat de usor si de la indemana. La inceput s-ar putea sa ti se para usor ciudat, pana inveti reperele propriului tau corp. Apoi va deveni un gest foarte firesc care te va ajuta sa afli prima daca se intampla ceva neobisnuit cu sanii tai. Afla prima ca esti bine, in fiecare luna.
Comments: (0)
Fibromul uterin este o masa celulara ce se dezvolta la nivelul uterului. Fibromul se poate dezvolta in interiorul cavitatii uterine, la exteriorul uterului sau in grosimea peretelui acestuia.
Fibromul mai este numit si tumora fibroasa, leiomiom sau miom, dar acesta nu este o tumora maligna (cancer). Fibromul nu trebuie tratat decat in momentul in care creeaza probleme.
Fibroamele sunt mai frecvent intalnite la femei de 30–40 de ani. Pana la varsta de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine.

Cauze

Cauza exacta a fibroamelor este necunoscuta. Ele apar cand celulele cresc peste masura in stratul muscular al uterului.
Odata ce fibromul se dezvolta, estrogenii si progesteronul par a influenta cresterea acestuia. La o femeie cantitatea cea mai mare din acesti hormoni se secreta in timpul sarcinii. Dupa menopauza, cand scade cantitatea de hormoni secretata, de obicei fibroamele se micsoreaza sau dispar.
Estrogenul joaca un rol major in dezvoltarea fibroamelor deoarece acestea:
- tind sa creasca mai mult cand organismul feminin produce mai mult estrogen (in timpul sarcinii)
- de obicei se micsoreaza cand este secretat mai putin estrogen (dupa menopauza).
Progesteronul pare sa stimuleze cresterea fibroamelor, chiar in absenta estrogenilor.

Simptome

Simptomatologia se poate dezvolta incet in cativa ani sau rapid in cateva luni. Majoritatea pacientelor cu fibrom uterin prezinta simptome usoare sau sunt asimptomatice si nu vor avea nevoie niciodata de tratament.
Pentru unele paciente, simptomatologia fibromului devine o problema. In unele cazuri, primul semn poate fi dificultatea aparitiei unei sarcini.
Simptomele si problemele cauzate de fibromul uterin sunt:
- sangerari menstruale anormale; pana la 30% din paciente prezinta schimbari ale ciclului menstrual, de exemplu:
- cicluri menstruale prelungite care pot cauza aparitia anemiei
- dismenoree
- sangerari inainte sau dupa menstruatie
- sangerari intre menstre
- durere sau presiune pelvina, de exemplu:
- durere in abdomen, pelvis sau partea inferioara a spatelui
- durere la contact sexual
- distensie si presiune abdominala
- probleme urinare, de exemplu:
- mictiuni frecvente
- incontinenta urinara
- blocaj renal aparut dupa blocaj ureteral (rar)
- alte simptome:
- dificultate tranzit intestinal
- infertilitate – uneori, fibromul face dificila aparitia unei sarcini
- probleme in timpul sarcinii, cum ar fi dezlipire de placenta si travaliu prematur
- avort spontan.

Mecanism fiziopatologic

Fibromul uterin se poate dezvolta in interiorul cavitatii uterine, in grosimea peretelui uterin sau pe peretele extern al acestuia. Ele pot schimba forma uterului pe masura ce se dezvolta. In timp, marimea, forma, localizarea si simptomele fibromului se pot schimba.
Cu inaintarea in varsta, femeile au predispozitie mai mare pentru fibrom uterin, in special din decadele trei–patru pana la menopauza (in jurul varstei de 50 de ani). Pana la varsta de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine. Fibromul poate sa ramana neschimbat ani intregi cu putine simptome sau chiar asimptomatic sau se poate dezvolta rapid.
Fibroamele uterine nu se dezvolta inaintea de aparitia ciclurilor menstruale (pubertate). Acestea cresc mai mult in timpul sarcinii si se micsoreaza dupa menopauza. Terapia de substitutie cu estrogen poate facilita cresterea fibromului dupa menopauza.
Complicatiile fibromului uterin nu sunt obisnuite. Acestea pot fi:
- anemia cauzata de sangerarile abundente
- blocaj la nivelul tractului urinar sau intestinal, daca fibromul le preseaza
- infertilitate, daca fibromul schimba forma uterului sau localizarea trompelor uterine
- durere continua la nivel lombar sau senzatie de presiune in abdomenul inferior (presiune pelvina)
- infectia sau colapsul tesutului fibromatos uterin.
Fibromul poate cauza aparitia unor probleme in timpul sarcinii, cum ar fi:
- avort spontan
- dureri in timpul trimestrului doi si trei
- o pozitie fetala anormala, de exemplu prezentatia pelvina la nastere
-travaliu prematur
- necesitatea operatiei cezariene.

Factorii de risc

Factorii care cresc riscul de dezvoltare al unui fibrom uterin sunt:
- varsta: cu inaintarea in varsta, femeile au predispozitie mai mare pentru fibrom uterin, in special din decadele trei–patru pana la menopauza (in jurul varstei de 50 de ani); pana la varsta de 50 de ani, 80% din femei prezinta fibroame uterine; dupa menopauza, de obicei fibroamele se micsoreaza
- cazuri de fibrom uterin in familie: prezenta fibromului la una din membrele familiei creste riscul de aparitie al acestuia
- etnia: femeile din rasa neagra au predispozitie mai mare fata de cele caucaziene
- obezitate.

Consult de specialitate

Consultul de specialitate se va face atunci cand pacienta prezinta simptome posibile ale unui fibrom uterin:
- menstruatii abundente
- cicluri care au evoluat de la un caracter nedureros la unul dureros in ultimele 3–6 luni
- mictiuni frecvente, dureroase, cu hematurie sau cu inabilitatea de a controla fluxul urinar
- modificarea duratei ultimelor 3 pana la 6 cicluri menstruale
- durere persistenta nou aparuta sau senzatie de greutate in abdomenul inferior sau pelvis.

Medici specialisti recomandati

Fibromul uterin poate fi diagnosticat si tratat de oricare din specialistii urmatori:
- medicul de familie
- medicul ginecolog
- medicul de medicina interna
- asistentul practician (asistent care a urmat un program de pregatire intensa intr-o anumita specialitate medicala)
- medicul rezident.
Pentru mai multe investigatii si tratament va fi necesar consultul unui medic ginecolog.

Expectativa vigilenta

Daca nu apar simptome neplacute sau severe, fibromul uterin va fi verificat la examinarea ginecologica anuala a pacientei.
In timpul sarcinii, medicul specialist va monitoriza schimbarile de marime sau pozitie ale fibromului.

Investigatii

Medicul specialist poate suspecta prezenta unui fibrom uterin pe baza:
- rezultatelor unui examen ginecologic
- istoricului simptomelor si al ciclurilor menstruale.
Va fi necesara probabil o ecografie pelvina sau histerosonograma pentru a confirma prezenta unuia sau mai multor fibroame uterine. Histerosonograma se realizeaza prin umplerea uterului cu o solutie sterila salina in timpul unei ecografii transvaginale.
Daca menstruatia este abundenta se va face numaratoarea de hematii pentru a verifica prezenta unei anemii.
Laparoscopia se poate folosi pentru a confirma si localiza fibroamele de pe peretele extern uterin inainte de a fi extirpate (miomectomie).
Teste aditionale
In cazul durerii severe, sangerarilor sau presiunii pelvine, in cazul avorturilor spontane repetate sau dificultatii in a ramane insarcinata, se vor face teste aditionale pentru cautarea altor cauze posibile pentru simptomele pacientei.
Vor fi necesare teste aditionale pentru simptome specifice, cum ar fi probleme urinare sau de tranzit intestinal, pentru diagnosticul pozitiv al afectiunii si dezvoltarea unui plan de tratament.

Tratament

Tratament - Generalitati

Majoritatea fibroamelor sunt inofensive, nu cauzeaza simptomatologie si se micsoreaza dupa menopauza. Totusi, unele fibroame sunt dureroase, preseaza pe alte organe interne, sangereaza si cauzeaza anemie sau determina complicatii in sarcina. In cazul fibromului uterin exista cateva tipuri de tratament de luat in calcul. Fibromul poate fi extirpat chirurgical, intregul uter poate fi extirpat sau poate fi micsorat medicamentos. Alegerea tratamentului va fi facuta in functie de severitatea simptomelor si de importanta pastrarii fertilitatii.

 Tratamentul fibroamelor cu simptomatologie minima sau in perioada menopauzei

In cazul fibroamelor fara sau cu putine simptome, tratamentul nu este necesar. Medicul specialist va recomanda expectativa vigilenta, cu examene ginecologice regulate, pentru a verifica marimea si simptomele date de fibrom.
Daca pacienta se afla in apropierea menopauzei, o optiune va fi de expectativa in functie de severitatea simptomelor. Dupa menopauza, nivelurile de estrogeni si progesteron vor scadea, ceea ce va determina micsorarea majoritatii fibroamelor si scaderea simptomelor.

Menstruatii abundente si dureri

Durerea sau menstruatiile abundente pot proveni de la un fibrom uterin sangerand. Totusi, acestea pot fi legate de problemele unui simplu ciclu menstrual sau pot fi urmarea altor probleme. Cum singurul medicament dovedit cu efecte de micsorare a fibromului are efecte adverse serioase, pentru dureri menstruale sau sangerari menstruale abundente se vor administra unul sau ambele medicamente din urmatoarele, combinarea celor doua crescand eficacitatea lor:
- antiinflamatoare nesteroidiene: reduc crampele menstruale si sangerarile menstruale la multe femei; totusi, nu exista o evidenta a reducerii durerii sau sangerarilor cauzate de fibroame
- contraceptive orale: micsoreaza sangerarea menstruala si durerea, in timp ce previne si sarcina; oricum, ele nu micsoreaza marimea fibromului, dar nici nu o cresc.
Terapia suplimentara cu fier si o dieta bogata in fier, impiedica aparitia anemiei prin pierderea de sange.
Folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene in timpul conceptiei sau in sarcina timpurie poate provoca avort spontan. Pacientele care doresc o sarcina trebuie sfatuite in privinta terapiei cu aceste medicamente.

Infertilitate si probleme aparute in timpul sarcinii

Expertii inca studiaza mecanismul prin care fibromul determina complicatii in timpul sarcinii. Se stie ca fibromul poate impiedica implantarea in uter a oului fertilizat, uneori cresc riscul de avort spontan si fac putin probabil succesul fertilizarii in vitro. In prezenta fibromului, nu se poate afla cu certitudine daca acesta afecteaza fertilitatea.
Extirparea chirugicala a fibromului, numita miomectomie, este singurul tratament dovedit a imbunatati sansa unei sarcini. Din cauza faptului ca fibromul poate recidiva sarcina este indicata cat mai curand posibil dupa miomectomie. 60% din femeile care fac miomectomie ca tratament pentru infertilitate (si nu au alte cauze de infertilitate) raman insarcinate. Expertii sustin ca miomectomia poate sa scada riscul de avort spontan la pacientele cu fibrom.

Tratament ambulator

Tratamentul ambulator poate usura durerea menstruala si anemia care poate fi legata de fibromul uterin.

Ameliorarea durerii menstrualeCiclurile menstruale dureroase (dismenoree) sunt cele mai frecvente simptome ale fibromului uterin.
Cauza durerii provocate de fibrom nu este cunoscuta. Contractiile menstruale puternice pot fi o incercare de a expulza fibromul din uter. Pentru usurarea durerilor menstruale se pot incerca urmatoarele:
- aplicarea de caldura pe abdomenul inferior folosind o perna electrica, o sticla cu apa calda sau o baie calda; caldura imbunatateste fluxul sangvin si poate ameliora durerea pelvina
- pacienta intinsa in pat cu o perna asezata sub genunchi, aceasta pozitie ameliorand durerea
- pacienta intinsa pe o parte cu genunchii la piept, usurand contrapresiunea
- folosirea unor tampoane igienice in locul celor obisnuite
- exercitii fizice, care vor imbunatati fluxul sangvin si vor scadea durerea.
Pentru ameliorarea durerii se pot administra unele medicamente:
- antiinflamatoarele nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul (Advil, Motrin) sau naproxenul (Aleve), reduc crampele menstruale si durerea prin scaderea nivelului de prostaglandine din uter; nivelurile crescute de prostaglandine au fost gasite in sangele menstrual la femei cu menstruatii dureroase
- daca antiinflamatoarele nesteroidiene nu reduc durerea, se va incerca acetaminofen, de exemplu Tylenol sau Panadol
- administrarea dozei recomandate de antialgic, cand apare disconfortul sau cu o zi inainte de inceperea ciclului
- administrarea medicamentului pe perioada de timp cat ar dura simptomele daca medicamentul nu ar fi luat.
Exista unele precautii ce trebuie urmate:
- citirea cu atentie si urmarea indicatiilor scrise pe cutia medicamentului
- administrarea fara excese a dozei maxime recomandate
- nu se vor lua medicamentele la care au existat reactii alergice
- pacientele sfatuite sa evite anumite medicamente, trebuie sa consulte medicul
- in prezenta unei posibile sarcini, trebuie consultat medicul inaintea administrarii oricarui medicament
- nu se va administra aspirina celor mai tinere de 20 de ani, cu exceptia prescrierii de catre medic
- evitarea alcoolului in cazul folosirii unei doze mari de acetaminofen.

Prevenirea anemiei
Anemia se produce atunci cand organismul nu poate produce sange la fel de repede pe cat este pierdut. In consecinta, vor fi mai putine hematii in sange. Un test numit numaratoare completa de celule sangvine poate determina prezenta anemiei.
Pentru prevenirea anemiei, se pot lua urmatorele masuri:
- cresterea cantitatii de fier din dieta: organismul are nevoie de fier pentru productia de celule sangvine noi, iar dieta este cea mai buna sursa pentru acesta; dieta trebuie sa asigure 18 pana la 20 mg de fier pe zi, cele mai bune surse de fier fiind carnea rosie, fructele de mare, ouale, fasolea, vegetalele verzi si painea imbogatita cu fier
- folosirea unor vase de fier pentru gatit pentru a adauga mici cantitati de fier in mancare
- o dieta alimentara echilibrata: daca necesarul de fier nu este atins cu dieta, se va administra un supliment de fier (cum ar sulfatul feros) sau un complex de multivitamine; cand pacienta ia un supliment de fier, poate sa apara constipatia ca efect advers; pentru a evita constipatia se va suplimenta dieta cu fibre vegetale, fructe si legume si consumarea a 2 pana la 4 pahare de apa in plus pe zi
- dieta trebuie sa contina 250 mg de vitamina Cpe zi: vitamina C ajuta la absorbtia eficienta a fierului.

Optiuni de medicamente

Medicatia poate fi folosita pentru a usura problemele fibromului uterin. Scopurile tratamentului medicamentos sunt:
- ameliorarea durerii severe sau a altor simptome determinate de fibrom uterin
- corectarea anemiei determinata de sangerari masive
- micsorarea fibromului inainte de extirparea chirurgicala (miomectomie) sau extirparea chirurgicala a uterului (histerectomie)
- evitarea histerectomiei.
Cand tratamentul este oprit, simptomele de obicei reapar.
Urmatoarele medicamente sunt folosite pentru sangerare menstruala masiva, anemie sau dureri menstruale (ele nu micsoreaza in marime fibromul):
- antiinflamatoarele nesteroidiene: reduc crampele menstruale si sangerarile menstruale la multe femei; totusi, nu exista o evidenta a reducerii durerii sau sangerarilor cauzate de fibroame
- contraceptive orale: micsoreaza sangerarea menstruala si durerea in timp ce previne si sarcina (oricum, ele nu micsoreaza marimea fibromului, dar nici nu o cresc)
- suplimentele de fier, disponibile fara reteta: sunt o parte importanta in corectarea anemiei cauzate de pierderea sangvina datorata fibromului.
Urmatoarele medicamente sunt folosite pentru a micsora fibroamele inainte de tratamentul chirurgical si de a ameliora temporar simptomele: analogi de hormoni eliberatori de gonadotropina (GnRH), aduc organismul intr-o stare asemanatoare menopauzei, care ajuta la micsorarea uterului si fibromului. Terapia poate fi folosita cateva luni deoarece slabeste rezistenta osului si poate cauza simptome neplacute care apar in timpul menopauzei. Dupa ce terapia a fost intrerupta, fibromul se dezvolta la loc.

De retinut!
Durerea sau menstruatiile abundente pot fi din cauza fibromului uterin. Oricum, acestea pot fi legate de o problema a ciclului menstrual care poate fi ameliorata de contraceptive orale sau de terapia cu antiinflamatoare nesteroidiene. Folosirea celor doua tipuri de medicamente impreuna le creste eficacitatea la maxim.
Terapia cu GnRH este uneori indicata pentru a opri hemoragia si a ameliora anemia. Totusi, suplimentele de fier de asemenea pot ameliora hemoragia, acestea neavand efectele secundare si demineralizarea osoasa aparute in cadrul terapiei cu GnRH.
Folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene in timpul conceptiei sau timpuriu in sarcina, poate sa creasca riscul avortului spontan. Cand pacienta isi doreste o sarcina trebuie sa consulte medicul specialist in legatura cu terapia cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Nu exista dovezi ca progesteronul e util in tratamentul fibromului. Unii experti sunt de parere ca aceasta terapie, folosita de obicei in sangerarile menstruale abundente, stimuleaza cresterea fibromului.
Danazolul, un medicament care creste nivelul de androgeni si opreste ciclul menstrual, nu este recomandat in tratamentul fibromului uterin.
Cercetarile pentru descoperirea unui medicament ideal pentru fibroamele uterine continua. Tratamentul antiprogesteronic cu medicamentul numit mifepristona amelioreaza evolutia fibromului, dar determina modificari precanceroase in uter (hiperplazie endometriala). Modulatorul receptorilor selectivi pentru estrogen numit raloxifen, care se foloseste in cancerul mamar, este in cercetari.

Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical poate fi folosit in scopul extirparii fibromului (miomectomie) sau al intregului uter (histerectomie).
Tratamentul chirurgical este o optiune pentru:
- sangerari uterine abundente si/sau anemie dupa luni de tratament cu anticonceptionale orale sau antiinflamatoare nesteroidiene
- cand fibromul reapare dupa menopauza
- uterul este deformat de fibroame si exista istoric de avorturi spontane repetate
- durerea sau presiunea cauzata de fibrom afecteaza calitatea vietii
- daca apar complicatii urinare sau intestinale (din cauza presiunii exercitate de fibrom pe vezica, ureter sau intestine)
- cand exista posibilitatea prezentei unui cancer
- cand fibromul este cauza probabila a dificultatii aparitiei unei sarcini.
Optiunile unui tratament chirurgical sunt:
- miomectomia sau inlaturarea fibromului, acesta fiind singurul tratament care imbunatateste sansa de a ramane insarcinata
- histerectomia sau inlaturarea uterului in intregime, fiind recomandata numai pacientelor care nu isi mai doresc copii. Histerectomia este singurul tratament care previne reaparitia fibromului. Imbunatateste calitatea vietii la multe femei, dar poate avea si efecte secundare de lunga durata, cum ar fi prolapsul organelor pelvine.
Miomectomia sau histerectomia pot fi realizate prin una sau mai multe incizii mici, folosind laparoscopia, prin vagin sau printr-o incizie mare abdominala. Metoda folosita depinde de caz, incluzand localizarea, marimea, tipul fibromului si optiunea pacientei de a ramane insarcinata sau nu.
Embolizarea fibromului uterin este o optiune nechirurgicala care micsoreaza sau distruge fibromul, intrerupandu-i aprovizionarea cu sange.

De retinut!
Pentru posibilitatea unei viitoare sarcini, miomectomia este optiunea de tratament chirurgical. O miomectomie cu abord abdominal poate fi mai sigura decat una laparoscopica – exista cercetari limitate in legatura cu siguranta sarcinii dupa o miomectomie laparoscopica.
Ciclurile menstruale abundente, prelungite, dureroase, cauzate de fibrom se vor opri in mod fiziologic dupa instalarea menopauzei. Daca pacienta se afla in apropierea menopauzei si simptomele sunt tolerabile, trebuie considerat tratamentul ambulator pentru ameliorarea simptomelor pana la menopauza. Embolizarea fibromului uterin poate fi o optiune rezonabila, dar prezinta anumite riscuri.

Alte tratamente

Embolizarea fibromului uterin este o recenta descoperire in ceea ce priveste tratamentul fibromului. Este o alternativa nechirurgicala a miomectomiei sau histerectomiei. Embolizarea fibromului uterin nu a fost cercetata in mod extensiv si este considerata inca experimentala de unii medici specialisti. Amelioreaza simptomatologia multor paciente, dar in rare ocazii poate duce la infectii severe, menopauza instalata timpuriu si infertilitate.
Embolizarea fibromului uterin poate fi un tratament rezonabil atunci cand:
- nu exista planuri pentru o sarcina (sarcina este posibila dar nu probabila dupa embolizare, iar riscurile sarcinii dupa acest tratament nu sunt cunoscute)
- sunt prezente sangerari uterine abundente si/sau anemie, dupa luni de tratament cu anticonceptionale orale sau antiinflamatoare nesteroidiene
- durerea sau presiunea cauzata de fibrom afecteaza calitatea vietii
- apar complicatii urinare sau intestinale (din cauza presiunii exercitate de fibrom pe vezica, ureter sau intestine)
- pacienta nu doreste histerectomie sau miomectomie
- in prezenta unei afectiuni care face periculos tratamentul chirurgical cu anestezie generala.

De retinut!
Sarcina este posibila dupa embolizarea fibromului uterin. Cand este necesara prevenirea sarcinii dupa embolizare trebuie folosita o metoda contraceptiva demna de incredere.
Ciclurile menstruale abundente, prelungite, dureroase, cauzate de fibrom se vor opri in mod fiziologic dupa instalarea menopauzei. Daca pacienta se afla in apropierea menopauzei si simptomele sunt tolerabile cu tratament ambulator, atunci riscurile embolizarii pot sa nu depaseasca beneficiile. Exista cateva moduri noi de a inlatura fibromul sau de a distruge tesutul fibromului, folosind temperaturi reci extreme (criomioliza), laser (mioliza) sau ultrasunete focalizate de frecventa inalta. Totusi, sunt suficient de nou aparute ca riscurile si beneficiile pe termen lung sa nu fie cunoscute in intregime. Daca medicul recomanda o astfel de procedura, pacienta trebuie informata asupra numarului de astfel de tratamente realizate de medicul respectiv, rata succesului tratamentului si complicatiile aparute. Aceste terapii nu sunt recomandate pacientelor care isi doresc o sarcina.

Profilaxie

Fibromul uterin nu poate fi prevenit.
Preventia recurentelor dupa tratament
Dupa tratament este obisnuita reaparitia fibromului. Singurul tratament care previne reaparitia fibromului este extirparea chirurgicala a intregului uter, operatie numita histerectomie. Dupa histerectomie, sarcina este imposibila. In timp ce multe paciente prezinta o imbunatatire a calitatii vietii, exista unele reactii secundare de lunga durata, de luat in considerare.

Comments: (1)



Ovulatia are loc atunci cand un ovul (si, ocazional, mai multe) este eliberat de ovar in perioada fertila a ciclului tau menstrual.

In fiecare luna, in ovarul tau se maturizeaza un ovul. De indata ce ajunge la o anumita marime, ovulul este eliberat din ovar si impins prin tuburile falopiene (trompele uterine) inspre uter.

Este arbitrar care dintre ovare elibereaza ovulul. Ordinea este absolut arbitrara in fiecare ciclu menstrual

Ce legatura are ovulatia cu momentul aparitiei sarcinii?

Pentru a fi fructuoasa si a concepe, trebuie sa ai contact sexual incepand cu o zi sau doua inainte de ovulatie si pana la sfarsitul a 24 de ore de la terminarea ovulatiei.

Motivul: Celulele de sperma pot supravietui timp de 2 sau 3 zile, dar un ovul nu supravietuieste mai mult de 24 de ore dupa ovulatie decat in cazul in care, desigur, are loc fertilizarea.

Daca ai contact sexual in perioada cand ovulatia trebuie sa apara, iti vei mari sansele de a ramane insarcinata. Si vei fi fericita sa afli ca ai toate sansele: la cuplurile cu fertilitate normala, exista o sansa de 20% de a concepe un copil la fiecare ciclu.

Aproximativ 85% din femeile care au contact sexual fara sa foloseasca metode contraceptive vor ramane insarcinate in decurs de un an. Poti sa iti maresti sansele de a ramane insarcinata daca inveti sa prezici exact cand va avea loc ovulatia si daca te familiarizezi cu schimbarile ciclice hormonale si fizice care au loc in corpul tau in fiecare luna.

Poti de asemenea sa folosesti aceste cunostinte ca sa nu ramai insarcinata prin evitarea contactului sexual in timpul ovulatiei. Totusi, aceasta nu este cea mai buna forma de contraceptie si poate esua usor.

Cum imi dau seama cand ovulez si cand sunt cel mai fertila?

Calculeaza cand va avea loc urmatoarea menstruatie si numara inapoi 12 pana la 16 zile. Cam in aceasta perioada ovulezi.

Pentru femeile cu un ciclu menstrual de 28 de zile, a 14-a zi este adesea ziua ovulatiei. Pentru a folosi aceasta metoda trebuie sa stii cat dureaza de obicei ciclul menstrual.

Totusi, cea mai buna cale sa afli cand esti cel mai fertila este sa fii atenta la corpul tau si sa inveti sa identifici semnele de aparitie a ovulatiei

Schimbarea mucusului cervical

Pe masura ce ciclul tau progreseaza, mucusul tau cervical creste in volum si isi schimba textura. Schimbarile reflecta nivelul crescut de estrogen din organism.

Esti cel mai fertila cand mucusul devine limpede, alunecos si lipicios. Multe femei compara mucusul din aceasta perioada cu albusul de ou crud.

In mod normal mucusul cervical este o bariera protectoare, dar in timpul celei mai fertile perioade a ciclului tau, permite spermei sa treaca prin cervix, spre uter si apoi prin tuburile falopiene pentru a se intalni cu ovulul.

Cresterea temperaturii corporale

Dupa ovulatie, temperatura ta poate creste cu 0,4 pana la 1 grad Celsius. Nu vei simti aceasta crestere, dar o poti detecta folosind termomentrul pentru temperatura corporala bazala (TCB).

Aceasta valoare a temperaturii iti arata ca esti la ovulatie, pentru ca eliberarea unui ovul stimuleaza productia hormonului progesteron, care creste temperatura bazala.

Esti cel mai fertila in timpul celor 2 sau 3 zile inainte ca temperatura ta sa ajunga la cea mai mare valoare. Cativa experti considera ca s-ar putea sa mai ai la dispozitie inca 12 pana la 24 de ore de fertilitate dupa ce observi ca temperatura corporala bazala a crescut, dar majoritatea spun ca la acel moment este prea tarziu ca sa ramai insarcinata.

Pana cand progesteronul se acumuleaza in cantitate indeajuns de mari pentru a-ti creste temperatura, poate sa dureze o zi sau 2 dupa ovulatie. Dar din moment ce ovulul poate supravietui aproximativ 24 de ore, la acel moment este prea tarziu pentru fertilizare.

De aceea, expertii recomanda sa iti monitorizezi temperatura luand-o in fiecare dimineata timp de cateva luni pentru a detecta un tipar si pentru a aproxima data ovulatiei. Apoi poti avea contact sexual in timpul celor 2 sau 3 zile inainte de ziua in care iti creste de obicei temperatura.

Disconfort in partea inferioara a abdomenului

Aproximativ o cincime din femei chiar simt activitatea ovulatorie, care poate varia de la o durere usoara pana la spasmuri de durere. Aceasta afectiune, denumita mittelschmerz, poate dura de la cateva minute pana la cateva ore.

http://www.copilul.ro/

Conditii pentru inscrierea in Programul National FIV

Incepand cu data de 15 iunie 2011, cuplurile care doresc sa acceseze programul Ministerului Sanatatii de fertilizare in vitro pot depune dosarele la sediul Centrului de Fertilitate . Portalul nostru va prezinta centrele de fertilizare din Romania. Informatii despre derularea programului in aceste centre le puteti luand legatura cu acestea. Prezentarea centrelor aici.
Criterii de eligibilitate 
Obiectivul subprogramului FIV/ET consta in tratamentul infertilitatii de cuplu prin aplicarea procedurii de fertilizare in vitro si embriotransfer la un numar limitat de cupluri selectate pe baza indeplinirii cumulative a urmatoarelor criterii de eligibilitate:
  1. cuplu steril, definit drept cuplul conjugal care nu a avut capacitatea de a se reproduce fara a folosi mijloace anticonceptionale timp de 2 ani de viata conjugala;
  2. cuplu casatorit de cel putin 2 ani;
  3. cel putin unul dintre membrii cuplului are cetatenie romana, cu domiciliul stabil in Romania;
  4. cel putin unul dintre membrii cuplului are calitatea de asigurat in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate de cel putin 2 ani;
  5. nici unul dintre membrii cuplului nu are copil in viata;
  6. cuplu autolog (se exclude donarea de ovocite, de sperma sau mama surogat);
  7. varsta femeii cuprinsa intre 24-40 de ani;
  8. indexul de masa corporala al femeii cu valori cuprinse intre 20-30;
  9. rezerva ovariana in limite normale probata de valoarea FSH si AMH 
Documente pentru dosar
Pentru includerea in subprogramul FIV/ET cuplul solicitant depune la sediul unei unitatii sanitare care deruleaza subprogramul un dosar care cuprinde urmatoarele documente:
  1. cerere pentru includerea in subprogramul FIV/ET – document original;
  2. copii legalizate dupa actele de identitate ale membrilor cuplului;
  3. copie legalizata dupa certificatul de casatorie;
  4. adeverinta eliberata de casa de asigurari de sanatate din care sa rezulte calitatea de asigurat in sistemul de asigurari sociale de sanatate, de cel putin 2 ani – document original, emis dupa data de 1 ianuarie 2011;
  5. declaratie pe proprie raspundere din care sa rezulte ca nici unul dintre membrii cuplului nu are copil in viata – document original;
  6. adeverinta medicala eliberata de medicul de familie din care sa rezulte inaltimea, greutatea si indexul de masa corporala al femeii – document original, emis dupa data de 1 ianuarie 2011;
  7. buletine de analize medicale din care sa rezulte valoarea FSH si AMH – documente originale, emise dupa data de 1 ianuarie 2011;
  8. documente medicale din care sa rezulte diagnosticul de sterilitate al cuplului solicitant – documente originale emise dupa data de 1 ianuarie 2011;
  9. document medical din care sa rezulte indicatia medicala pentru realizarea procedurii de FIV/ET – document original, emis dupa data de 1 ianuarie 2011;
  10. declaratie pe proprie raspundere din care sa rezulte ca solicitantul a depus un singur dosar la sediul unei singure unitati sanitare care deruleaza subprogramul FIV/ET;
  11. document din care sa rezulte angajamentul cuplului privind depunerea copiei certificatului de nastere a copilului, la sediul unitatii sanitare in cadrul careia s-a realizat procedura FIV/ET, in termen de maximum 10 zile de la emiterea acestui document;
  12. opis al documentelor dosarului cu precizarea numarului de pagini aferent fiecarui document in parte.
Dosarul medical, respectand criteriile de includere, va fi inregistrat de catre Centrul de Fertilitate, iar copia acestuia va fi transmisa la Ministerul Sanatatii pentru evaluare. Pentru pastrarea confidentialitatii, copia dosarului va cuprinde doar un cod.
Dosarele pentru solicitarea includerii cuplurilor in subprogramul FIV/ET transmise de unitatile sanitare care deruleaza subprogramul se inregistreaza la Registratura Ministerului Sanatatii, in ordinea cronologica a datei de intrare in institutie.
La Ministerul Sanatatii dosarul va fi analizat de catre o Comisie numita prin Ordin de ministru din care vor face parte 5 membri (1 reprezentant Ministerul Sanatatii, 2 medici ginecologi neimplicati direct in reproducerea umana asistata, 1 medic urolog, 1 reprezentant al societatii civile). Comisia se va intruni in primele 5 zile ale fiecarei luni.



Problemele ciclului menstrual: cheagurile de sange, modificarile de culoare si de consistenta
Daca sangele menstrual variaza ca si culoare si consistenta de-a lungul ciclului este foarte posibil sa fie vorba despre un ciclu menstrual normal. Totusi pot exista perioade cand modificarile culorii, schimbarile consistentei sau aparitia de cheaguri pot indica diferite tulburari ale menstruatiei. In pofida faptului ca va puteti simti jenate sa intrebati medicul in legatura cu tulburarile menstruatiei, este deosebit de important sa purtati o discutie cu acesta legat de orice aspect va ingrijoreaza.

Ce se intampla in timpul menstruatiei si cat de mult dureaza o monstruatie normala?

Pe parcursul ciclului menstrual (ciclul menstrual fiind perioada de timp dintre doua menstruatii), stratul care captuseste la interior uterul se ingroasa pentru a se pregati pentru o eventuala sarcina. Apoi, in timpul menstruatiei, organismul elimina acest strat intern, impreuna cu o cantitate de sange. Volumele de sange si fluide pierdute se situeaza intre 4 si 12 lingurite pline la fiecare menstruatie.

Ciclul menstrual normal dureaza 28 de zile. In cazul unor femei insa ciclul menstrual poate dura doar 21 de zile, in timp ce in cazul altora poate dura pana la 35 de zile. O menstruatie normal dureaza intre doua si sapte zile. Durata medie a unei menstruatii este intre trei si cinci zile.

Sunt cheagurile de sange sau sangele menstrual ingrosat neobisnuite in timpul menstruatiei?

Multe femei au cheaguri de sange in sangele menstrual din cand in cand. Cheagurile pot varia ca si culoare de la rosu aprins la brun-maroniu. Deseori, aceste cheaguri sunt eliminate in ziua cu scurgerea menstruala cea mai abundenta.

Organismul femeii produce in mod normal substante cu rol anticoagulant pentru a mentine sangele menstrual subtire si a preveni formarea de cheaguri. Daca menstruatia este insa abundenta si foarte rapid eliminata, substantele anticoagulante produse de catre organism nu mai au timp sa actioneze, ceea ce duce la formarea de cheaguri. Daca aveti cheaguri abundente sau mai mari decat un banut este indicat sa consultati un medic ginecolog pentru a exclude orice afectiune care ar putea cauza o menstruatie anormala.

Este normal ca sangele menstrual sa aiba o consistenta mai groasa si o culoare mai inchisa?

Uneori puteti observa ca sangele menstrual capata o culoare mai inchisa, devenind brun-inchis sau chiar negru, mai ales odata cu sfarsitul menstruatiei. Aceasta schimbare de culoare este normala. Ea apare cand sangele nu este proaspat, mai ales in cazul in care nu este eliminat rapid din organism. Ingrosarea temporara a sangelui menstrual nu este neaparat un semnal de alarma. Totusi, o crestere a consistentei sangelui menstrual care apare la fiecare menstruatie poate indica necesitatea unui consult medical si a unor analize pentru masurarea cantitativa a elementelor figurate ale sangelui (numararea celulelor din sange).

Multe femei se obisnuiesc cu menstruatiile abundente sau cu consistenta crescuta, ajungand sa le considere normale. De-a lungul timpului insa, menstruatiile abundente si consistente pot conduce la anemie, ducand la aparitia senzatiei de slabiciune sau a oboselii. Ori de cate ori simtiti ca ceva nu este in regula cu menstruatia, este indicat sa consultati un medic ginecolog.

Ce anume cauzeaza problemele menstruatiei?

Modificarile culorii sau grosimii sangelui menstrual sunt de cele mai multe ori normale. Totusi, exista cateva afectiuni care ar putea cauza aparitia de cheaguri anormale sau ar putea conduce la modficari ale culorii sau consistentei sangelui menstrual. Retineti, orice aspect care va ingrijoreaza trebuie discutat cu medicul dumneavoastra.

Afectiunile incriminate includ: 

- Pierderea sarcinii (avortul spontan). Pierderea unei sarcini poate duce la eliminarea de cheaguri sau fragmente de tesut. Daca sunteti insarcinata, este indicat sa va adresati de urgenta unui serviciu medical in cazul in care observati sangerari excesive sau cheaguri;
- Fibroame uterine. Numite si fibromioame, acestea sunt tumori benigne ale uterului, care se formeaza in cavitatea abdominala. Fibroamele nu cauzeaza intotdeaua simptome, dar deseori femeile care au fibrom uterin pot observa sangerari menstruale mai abundente decat de obicei. Daca suferiti de aceasta afectiune, este posibil sa observati si eliminarea mai multor cheaguri decat inainte de formarea fibroamelor uterine;
- Modificarile hormonale. Organismul feminin se bazeaza pe echilibrul delicat dintre hormonii estrogen si progesteron. Acesti hormoni regleaza productia si eliminarea stratului interior al uterului, strat despre care am amintit anterior. Cand acest echilibru fin este tulburat poate aparea un strat intern uterin foarte gros. Aceasta ingrosare a stratului intern al uterului cauzeaza o sangerare mai abundenta decat de obicei si de asemenea poate duce la formarea de cheaguri in sangele menstrual cand acest strat este eliminat.

Modificarile hormonale pot aprea in mai multe circumstante, precum: 

- menopauza;
- modificarile semnificative ale greutatii corporale;
- reactii adverse ale unor medicamente, incluzand aici cortizonul si steroizii;
- uterul marit. Daca uterul, ale carui dimensiuni cresc pe parcursul sarcinii, nu isi revine la dimensiunile initiale, poate ramane permanent marit. In cazul unui uter marit, sangele menstrual poate stagna in cavitatea uterina si in acest caz se pot forma cheaguri, sangele se inchide la culoare si menstruatia poate avea o consistenta crescuta;
- obstructia in eliminarea sangelui menstrual. Orice obstacol ce jeneaza sau blocheaza curgerea sangelui menstrual din uter prin colul cervical si vagin poate cauza modificari ale culorii si consistentei menstruatiei si aparitia de cheaguri. Curgerea poate fi afectata de polipi benigni sau poate fi incetinita in preajma menopauzei, cand canalul cervical se micsoreaza pe masura ce nivelul de estrogeni scade;
- Adenomioza sau endometrioza. Aceste afectiuni apar cand tesutul care formeaza stratul intern al uterului apare si in alte locuri unde nu se gaseste in mod normal. In endometrioza, acest tip de tesut se dezvolta in afara uterului, in timp ce in adenomioza el se dezvolta in interiorul muschiului ce constituie peretele uterului. Ambele afectiuni pot conduce la aparitia de menstruatii anormale si abundente, putand aparea formarea de cheaguri sau ingrosarea sangelui menstrual.

Cum se pot diagnostica problemele sangerarii menstruale?

In functie de simptome, medicul poate cere efectuarea unor teste care sa determine cauza problemelor aparute in cazul sangerarilor menstruale. Aceste teste pot include:
- Ecografie vaginala. Acest test utilizeaza undele sonore pentru a realiza o imagine a interiorului vaginului si al uterului;
- RMN. Aceasta tehnica neinvaziva poate furniza o imagine a diverselor formatiuni aparute, precum fibroamele uterine, care pot contribui la modificarile sangerarii menstruale;
- Analize de sange. Medicul poate recomanda niste analize ale sangelui pentru a stabili daca sangele are o capacitate normala de coagulare. Aceste analize pot depista si o eventuala anemie sau o lipsa de fier, ambele putand fi urmarea unor pierderi mai mari de sange menstrual;
- Biopsia. Aceasta procedura consta in recoltarea de catre medic a unei mici bucati de testut de la nivelul stratului intern al uterului, urmand a fi analizata ulterior cu ajutorul microscopului;
- Dilatarea si chiuretajul. Aceste tehnici presupun dilatarea uterului astfel incat chirurgul sa poata recolta o parte din stratul intern al uterului. Aceasta procedura reduce sangerarile menstruale si permite obtinerea de tesut pentru analize ulterioare.

Cand trebuie sa consulati un medic pentru problemele legate de sangerarea menstruala?

Rareori problemele sangerarii menstruale sunt cu adevarat grave. Pierderi semnificative de sange pot aparea deseori, si frecvent ele trec neobservate. Trebuie insa consultat medicul daca apar oricare dintre urmatoarele simptome:
- oboseala;
- ameteli;
- paloare;
- daca patul unghial este palid, in loc sa fie roz;
- menstruatii neregulate sau sangerari frecvente intre menstruatii.
Anemia poate fi usor diagnosticata prin analize simple de sange. Administrarea de suplimente cu fier conduce la ameliorari semnificative ale anemiei, in cazul majoritatii femeilor.
Informatii generale
AMH – membru al familiei factorului de transformare a cresterii β (TGF-β), denumit si substanta inhibitorie mülleriana – a fost studiat in principal pentru rolul sau de reglare a diferentierii sexului masculin in perioada embrionara. Astfel, hormonul produs de catre celulele Sertoli ale testiculului fetal induce regresia ductelor műlleriene, elementele primordiale ale tractului reproductiv feminin, si prin aceasta contribuie la dezvoltarea normala a organelor genitale masculine.
La fetii de sex feminin lipseste AMH, ceea ce duce la dezvoltarea organelor genitale interne feminine. O data cu inceperea pubertatii, AMH, la fel ca si inhibina B, este produs de celulele stratului granulos ale foliculilor de crestere din ovar si nu de catre foliculii primordiali, nici de catre foliculii antrali in faza finala de crestere (aflati sub reglarea directa a FSH). Datorita exprimarii specifice la nivelul celulelor stratului granulos din foliculii de crestere neselectionati (foliculii primari si secundari potential fertili), AMH constituie un marker ideal pentru estimarea rezervei ovariene.
AMH exercita un efect inhibitor atat asupra recrutarii foliculilor primordiali cat si asupra raspunsului foliculilor de crestere la hormonul foliculo-stimulant FSH. Modul in care se exercita controlul hormonal al secretiei AMH nu este bine definit. Studiile efectuate pe modele animale si umane au aratat ca in absenta AMH foliculii primordiali sunt recrutati cu o rata mai mare, astfel ca rezerva acestora se epuizeaza prematur, iar ciclul menstrual se intrerupe la o varsta mai tanara. Pe de alta parte, pe baza nivelului FSH scazut in prezenta unui numar mai mare de foliculi de crestere, s-a formulat ipoteza ca, in absenta AMH, foliculii sunt mai sensibili la actiunea FSH. AMH atenueaza cresterea activitatii aromatazei FSH – dependente si exprimarea receptorului pentru LH. Astfel, efectul inhibitor asupra sensibilitatii la FSH a foliculilor ar putea juca un rol in procesul de selectie. Se crede ca fiecare folicul prezinta propriul prag pentru concentratia FSH, care trebuie depasit pentru a facilita selectia acestuia. O expresie AMH scazuta la nivelul foliculilor va diminua pragul pentru FSH, ceea ce face ca foliculii sa-si continue cresterea si sa ovuleze in ciclul urmator.
O data cu inaintarea in varsta nivelul AMH scade continuu la femei in corelatie cu rezerva functionala ovariana. Scaderea sa este semnificativa cu cativa ani inainte de o crestere evidenta a FSH. Din acest motiv AMH poate identifica mai bine femeile a caror fertilitate este in scadere si poate oferi indicatii asupra tranzitiei catre menopauza in urmatorii 4 ani.
Rolul AMH ca semnal periferic al marimii rezervei de foliculi in crestere poate avea avantaje importante din punct de vedere clinic. La pacientele care urmeaza tratamente pentru infertilitate imbatranirea ovariana se caracterizeaza printr-un raspuns scazut la administrarea exogena de gonadotropine si la o sansa redusa de a obtine o sarcina. Identificarea corecta a persoanelor care prezinta o rezerva ovariana redusa si astfel un raspuns slab la tratamentele de stimulare este importanta, pentru a evita  ca acestea sa fie incluse inutil in programele de fertilizare in vitro. Pe de alta parte, evaluarea rezervei ovariene prezinta utilitate la pacientele care sunt in mod normal excluse din aceste programe datorita varstei inaintate.
Cateva studii au aratat ca AMH este un marker foarte bun pentru a stabili raspunsul ovarian in cadrul programelor de fertilizare in vitro. Determinarile hormonului in faza foliculara precoce (ziua a 3-a a ciclului menstrual) intr-un grup de paciente neselectionate au aratat ca nivelurile AMH sunt mai mici la pacientele cu raspuns ovarian slab in comparatie cu cele cu raspuns normal, raspunsul ovarian fiind definit ca numarul ovocitelor recuperate. S-a demonstrat de asemenea ca nivelurile serice ale AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali inaintea tratamentului si cu numarul ovocitelor recuperate ca urmare a stimularii ovariene.
Absenta controlului AMH de catre FSH a fost confirmata atat la om cat si la animale, sugerand faptul ca hormonul actioneaza mai degraba ca un factor paracrin decat ca unul sistemic si nu face parte parte din circuitul feed-back negativ in care sunt implicate gonadotropinele. Astfel, tratamentul cu o doza unica mare de  agonist de gonatropin-releasing hormone (GnRH) care determina o crestere a productiei de FSH si LH endogene nu afecteaza nivelurile serice AMH. Intr-un mod similar, in sarcina AMH ramane constant, acesta nefiind influentat de statusul gonadotropinelor, reflectand doar populatia foliculara.
Pe langa rolul sau de marker al rezervei ovariene, nivelurile serice AMH pot fi importante si in patologia ovariana, respectiv in sindromul ovarelor polichistice. Desi acest sindrom cuprinde un spectru larg de manifestari clinice si caracteristici biochimice, o anomalie comuna este reprezentata de perturbarea selectiei foliculului dominant cu anovulatie consecutiva. Acest mecanism de selectie deficitara conduce la acumularea de foliculi antrali mici, care contribuie semnificativ la productia AMH. S-a formulat ipoteza ca la pacientele cu sindromul ovarelor polichistice activitatea aromatazei ar putea fi scazuta datorita faptului ca foliculii nu produc suficient estradiol. AMH inhiba de asemenea activitatea aromatazei, sugerand ca acesta contribuie la severitatea acestui sindrom.
Un procent semnificativ de paciente cu sindromul ovarelor polichistice prezinta obezitate, rezistenta la insulina si hiperinsulinemie compensatorie. Nivelurile crescute de insulina sunt in parte responsabile de hiperandrogenismul asociat acestui sindrom. La aceste paciente, tratamentul cu medicamente care reduc nivelul de insulina (de exemplu, metformin) si afecteaza astfel indirect productia de androgeni poate avea efecte favorabile.
In concluzie, nivelurile serice AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali; prin extrapolare se poate considera ca acestea reflecta marimea rezervei de foliculi primordiali. Evaluarea rezervei ovariene prezinta importanta atat pentru clinicile de fertilizare in vitro cat si pentru orice pacienta care se adreseaza specialistului in vederea evaluarii potentialului de fertilitate.
Recomandari pentru determinarea AMH
-evaluarea potentialului de fertilitate: nivelurile de AMH reflecta statusul ovarian (se coreleaza cu numarul foliculilor antrali, ca si nivelurile de inhibina B din ziua a 3-a a ciclului menstrual); spre deosebire de FSH si inhibina B, nivelurile serice de AMH nu prezinta variatii ciclice, astfel incat proba poate fi recoltata in orice zi a ciclului menstrual;
-evaluarea fenomenului de imbatranire ovariana: nivelurile bazale scazute de AMH semnaleaza o rezerva ovariana redusa asociata cu raspuns slab la tehnicile de fertilizare in vitro;
-valoare predictiva asupra debutului menopauzei: nivelurile AMH prezinta valoare predictiva asupra instalarii perioadei de tranzitie catre menopauza;
-evaluarea sindromului ovarelor polichistice: nivelurile serice de AMH sunt crescute in sindromul ovarelor polichistice si pot constitui un marker util pentru evaluarea gradului de extindere a acestei afectiuni.
Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate).
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.
Volum proba – minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.
Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati.
Metoda ELISA
Valori de referinta  
 -femei de varsta fertila: 1-8 μg/L
 -postmenopauza: <0.4 μg/L
 -barbati adulti:1.5-4.3 μg/L.
Interpretarea rezultatelor
Valorile cuprinse intre 0.4-1.0 μg/L indica o rezerva functionala ovariana redusa si un raspuns slab la stimularea ovariana. Pacientele cu valori AMH scazute necesita doze mai mari de rFSH fata de cele cu niveluri crescute/normale.
In cazul valorilor <0.4 μg/L functia ovariana este in mod evident redusa.
Valorile crescute (>8 μg/L) pot fi un indiciu de sindrom de ovar polichistic. Sub terapie cu metformin valorile pot inregistra scaderi pe termen lung.