Problemele ciclului menstrual: cheagurile de sange, modificarile de culoare si de consistenta

Daca sangele menstrual variaza ca si culoare si consistenta de-a lungul ciclului este foarte posibil sa fie vorba despre un ciclu menstrual normal. Totusi pot exista perioade cand modificarile culorii, schimbarile consistentei sau aparitia de cheaguri pot indica diferite tulburari ale menstruatiei. In pofida faptului ca va puteti simti jenate sa intrebati medicul in legatura cu tulburarile menstruatiei, este deosebit de important sa purtati o discutie cu acesta legat de orice aspect va ingrijoreaza.

Ce se intampla in timpul menstruatiei si cat de mult dureaza o monstruatie normala?

Pe parcursul ciclului menstrual (ciclul menstrual fiind perioada de timp dintre doua menstruatii), stratul care captuseste la interior uterul se ingroasa pentru a se pregati pentru o eventuala sarcina. Apoi, in timpul menstruatiei, organismul elimina acest strat intern, impreuna cu o cantitate de sange. Volumele de sange si fluide pierdute se situeaza intre 4 si 12 lingurite pline la fiecare menstruatie.

Ciclul menstrual normal dureaza 28 de zile. In cazul unor femei insa ciclul menstrual poate dura doar 21 de zile, in timp ce in cazul altora poate dura pana la 35 de zile. O menstruatie normal dureaza intre doua si sapte zile. Durata medie a unei menstruatii este intre trei si cinci zile.

Sunt cheagurile de sange sau sangele menstrual ingrosat neobisnuite in timpul menstruatiei?

Multe femei au cheaguri de sange in sangele menstrual din cand in cand. Cheagurile pot varia ca si culoare de la rosu aprins la brun-maroniu. Deseori, aceste cheaguri sunt eliminate in ziua cu scurgerea menstruala cea mai abundenta.

Organismul femeii produce in mod normal substante cu rol anticoagulant pentru a mentine sangele menstrual subtire si a preveni formarea de cheaguri. Daca menstruatia este insa abundenta si foarte rapid eliminata, substantele anticoagulante produse de catre organism nu mai au timp sa actioneze, ceea ce duce la formarea de cheaguri. Daca aveti cheaguri abundente sau mai mari decat un banut este indicat sa consultati un medic ginecolog pentru a exclude orice afectiune care ar putea cauza o menstruatie anormala.

Este normal ca sangele menstrual sa aiba o consistenta mai groasa si o culoare mai inchisa?

Uneori puteti observa ca sangele menstrual capata o culoare mai inchisa, devenind brun-inchis sau chiar negru, mai ales odata cu sfarsitul menstruatiei. Aceasta schimbare de culoare este normala. Ea apare cand sangele nu este proaspat, mai ales in cazul in care nu este eliminat rapid din organism. Ingrosarea temporara a sangelui menstrual nu este neaparat un semnal de alarma. Totusi, o crestere a consistentei sangelui menstrual care apare la fiecare menstruatie poate indica necesitatea unui consult medical si a unor analize pentru masurarea cantitativa a elementelor figurate ale sangelui (numararea celulelor din sange).

Multe femei se obisnuiesc cu menstruatiile abundente sau cu consistenta crescuta, ajungand sa le considere normale. De-a lungul timpului insa, menstruatiile abundente si consistente pot conduce la anemie, ducand la aparitia senzatiei de slabiciune sau a oboselii. Ori de cate ori simtiti ca ceva nu este in regula cu menstruatia, este indicat sa consultati un medic ginecolog.

Ce anume cauzeaza problemele menstruatiei?

Modificarile culorii sau grosimii sangelui menstrual sunt de cele mai multe ori normale. Totusi, exista cateva afectiuni care ar putea cauza aparitia de cheaguri anormale sau ar putea conduce la modficari ale culorii sau consistentei sangelui menstrual. Retineti, orice aspect care va ingrijoreaza trebuie discutat cu medicul dumneavoastra.

Afectiunile incriminate includ: 

- Pierderea sarcinii (avortul spontan). Pierderea unei sarcini poate duce la eliminarea de cheaguri sau fragmente de tesut. Daca sunteti insarcinata, este indicat sa va adresati de urgenta unui serviciu medical in cazul in care observati sangerari excesive sau cheaguri;
- Fibroame uterine. Numite si fibromioame, acestea sunt tumori benigne ale uterului, care se formeaza in cavitatea abdominala. Fibroamele nu cauzeaza intotdeaua simptome, dar deseori femeile care au fibrom uterin pot observa sangerari menstruale mai abundente decat de obicei. Daca suferiti de aceasta afectiune, este posibil sa observati si eliminarea mai multor cheaguri decat inainte de formarea fibroamelor uterine;
- Modificarile hormonale. Organismul feminin se bazeaza pe echilibrul delicat dintre hormonii estrogen si progesteron. Acesti hormoni regleaza productia si eliminarea stratului interior al uterului, strat despre care am amintit anterior. Cand acest echilibru fin este tulburat poate aparea un strat intern uterin foarte gros. Aceasta ingrosare a stratului intern al uterului cauzeaza o sangerare mai abundenta decat de obicei si de asemenea poate duce la formarea de cheaguri in sangele menstrual cand acest strat este eliminat.

Modificarile hormonale pot aprea in mai multe circumstante, precum: 

- menopauza;
- modificarile semnificative ale greutatii corporale;
- reactii adverse ale unor medicamente, incluzand aici cortizonul si steroizii;
- uterul marit. Daca uterul, ale carui dimensiuni cresc pe parcursul sarcinii, nu isi revine la dimensiunile initiale, poate ramane permanent marit. In cazul unui uter marit, sangele menstrual poate stagna in cavitatea uterina si in acest caz se pot forma cheaguri, sangele se inchide la culoare si menstruatia poate avea o consistenta crescuta;
- obstructia in eliminarea sangelui menstrual. Orice obstacol ce jeneaza sau blocheaza curgerea sangelui menstrual din uter prin colul cervical si vagin poate cauza modificari ale culorii si consistentei menstruatiei si aparitia de cheaguri. Curgerea poate fi afectata de polipi benigni sau poate fi incetinita in preajma menopauzei, cand canalul cervical se micsoreaza pe masura ce nivelul de estrogeni scade;
- Adenomioza sau endometrioza. Aceste afectiuni apar cand tesutul care formeaza stratul intern al uterului apare si in alte locuri unde nu se gaseste in mod normal. In endometrioza, acest tip de tesut se dezvolta in afara uterului, in timp ce in adenomioza el se dezvolta in interiorul muschiului ce constituie peretele uterului. Ambele afectiuni pot conduce la aparitia de menstruatii anormale si abundente, putand aparea formarea de cheaguri sau ingrosarea sangelui menstrual.

Cum se pot diagnostica problemele sangerarii menstruale?

In functie de simptome, medicul poate cere efectuarea unor teste care sa determine cauza problemelor aparute in cazul sangerarilor menstruale. Aceste teste pot include:
- Ecografie vaginala. Acest test utilizeaza undele sonore pentru a realiza o imagine a interiorului vaginului si al uterului;
- RMN. Aceasta tehnica neinvaziva poate furniza o imagine a diverselor formatiuni aparute, precum fibroamele uterine, care pot contribui la modificarile sangerarii menstruale;
- Analize de sange. Medicul poate recomanda niste analize ale sangelui pentru a stabili daca sangele are o capacitate normala de coagulare. Aceste analize pot depista si o eventuala anemie sau o lipsa de fier, ambele putand fi urmarea unor pierderi mai mari de sange menstrual;
- Biopsia. Aceasta procedura consta in recoltarea de catre medic a unei mici bucati de testut de la nivelul stratului intern al uterului, urmand a fi analizata ulterior cu ajutorul microscopului;
- Dilatarea si chiuretajul. Aceste tehnici presupun dilatarea uterului astfel incat chirurgul sa poata recolta o parte din stratul intern al uterului. Aceasta procedura reduce sangerarile menstruale si permite obtinerea de tesut pentru analize ulterioare.

Cand trebuie sa consulati un medic pentru problemele legate de sangerarea menstruala?

Rareori problemele sangerarii menstruale sunt cu adevarat grave. Pierderi semnificative de sange pot aparea deseori, si frecvent ele trec neobservate. Trebuie insa consultat medicul daca apar oricare dintre urmatoarele simptome:
- oboseala;
- ameteli;
- paloare;
- daca patul unghial este palid, in loc sa fie roz;
- menstruatii neregulate sau sangerari frecvente intre menstruatii.
Anemia poate fi usor diagnosticata prin analize simple de sange. Administrarea de suplimente cu fier conduce la ameliorari semnificative ale anemiei, in cazul majoritatii femeilor.

Hormon anti-Mullerian (AMH)

Informatii generale
AMH – membru al familiei factorului de transformare a cresterii β (TGF-β), denumit si substanta inhibitorie mülleriana – a fost studiat in principal pentru rolul sau de reglare a diferentierii sexului masculin in perioada embrionara. Astfel, hormonul produs de catre celulele Sertoli ale testiculului fetal induce regresia ductelor műlleriene, elementele primordiale ale tractului reproductiv feminin, si prin aceasta contribuie la dezvoltarea normala a organelor genitale masculine.
La fetii de sex feminin lipseste AMH, ceea ce duce la dezvoltarea organelor genitale interne feminine. O data cu inceperea pubertatii, AMH, la fel ca si inhibina B, este produs de celulele stratului granulos ale foliculilor de crestere din ovar si nu de catre foliculii primordiali, nici de catre foliculii antrali in faza finala de crestere (aflati sub reglarea directa a FSH). Datorita exprimarii specifice la nivelul celulelor stratului granulos din foliculii de crestere neselectionati (foliculii primari si secundari potential fertili), AMH constituie un marker ideal pentru estimarea rezervei ovariene.
AMH exercita un efect inhibitor atat asupra recrutarii foliculilor primordiali cat si asupra raspunsului foliculilor de crestere la hormonul foliculo-stimulant FSH. Modul in care se exercita controlul hormonal al secretiei AMH nu este bine definit. Studiile efectuate pe modele animale si umane au aratat ca in absenta AMH foliculii primordiali sunt recrutati cu o rata mai mare, astfel ca rezerva acestora se epuizeaza prematur, iar ciclul menstrual se intrerupe la o varsta mai tanara. Pe de alta parte, pe baza nivelului FSH scazut in prezenta unui numar mai mare de foliculi de crestere, s-a formulat ipoteza ca, in absenta AMH, foliculii sunt mai sensibili la actiunea FSH. AMH atenueaza cresterea activitatii aromatazei FSH – dependente si exprimarea receptorului pentru LH. Astfel, efectul inhibitor asupra sensibilitatii la FSH a foliculilor ar putea juca un rol in procesul de selectie. Se crede ca fiecare folicul prezinta propriul prag pentru concentratia FSH, care trebuie depasit pentru a facilita selectia acestuia. O expresie AMH scazuta la nivelul foliculilor va diminua pragul pentru FSH, ceea ce face ca foliculii sa-si continue cresterea si sa ovuleze in ciclul urmator.
O data cu inaintarea in varsta nivelul AMH scade continuu la femei in corelatie cu rezerva functionala ovariana. Scaderea sa este semnificativa cu cativa ani inainte de o crestere evidenta a FSH. Din acest motiv AMH poate identifica mai bine femeile a caror fertilitate este in scadere si poate oferi indicatii asupra tranzitiei catre menopauza in urmatorii 4 ani.
Rolul AMH ca semnal periferic al marimii rezervei de foliculi in crestere poate avea avantaje importante din punct de vedere clinic. La pacientele care urmeaza tratamente pentru infertilitate imbatranirea ovariana se caracterizeaza printr-un raspuns scazut la administrarea exogena de gonadotropine si la o sansa redusa de a obtine o sarcina. Identificarea corecta a persoanelor care prezinta o rezerva ovariana redusa si astfel un raspuns slab la tratamentele de stimulare este importanta, pentru a evita  ca acestea sa fie incluse inutil in programele de fertilizare in vitro. Pe de alta parte, evaluarea rezervei ovariene prezinta utilitate la pacientele care sunt in mod normal excluse din aceste programe datorita varstei inaintate.
Cateva studii au aratat ca AMH este un marker foarte bun pentru a stabili raspunsul ovarian in cadrul programelor de fertilizare in vitro. Determinarile hormonului in faza foliculara precoce (ziua a 3-a a ciclului menstrual) intr-un grup de paciente neselectionate au aratat ca nivelurile AMH sunt mai mici la pacientele cu raspuns ovarian slab in comparatie cu cele cu raspuns normal, raspunsul ovarian fiind definit ca numarul ovocitelor recuperate. S-a demonstrat de asemenea ca nivelurile serice ale AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali inaintea tratamentului si cu numarul ovocitelor recuperate ca urmare a stimularii ovariene.
Absenta controlului AMH de catre FSH a fost confirmata atat la om cat si la animale, sugerand faptul ca hormonul actioneaza mai degraba ca un factor paracrin decat ca unul sistemic si nu face parte parte din circuitul feed-back negativ in care sunt implicate gonadotropinele. Astfel, tratamentul cu o doza unica mare de  agonist de gonatropin-releasing hormone (GnRH) care determina o crestere a productiei de FSH si LH endogene nu afecteaza nivelurile serice AMH. Intr-un mod similar, in sarcina AMH ramane constant, acesta nefiind influentat de statusul gonadotropinelor, reflectand doar populatia foliculara.
Pe langa rolul sau de marker al rezervei ovariene, nivelurile serice AMH pot fi importante si in patologia ovariana, respectiv in sindromul ovarelor polichistice. Desi acest sindrom cuprinde un spectru larg de manifestari clinice si caracteristici biochimice, o anomalie comuna este reprezentata de perturbarea selectiei foliculului dominant cu anovulatie consecutiva. Acest mecanism de selectie deficitara conduce la acumularea de foliculi antrali mici, care contribuie semnificativ la productia AMH. S-a formulat ipoteza ca la pacientele cu sindromul ovarelor polichistice activitatea aromatazei ar putea fi scazuta datorita faptului ca foliculii nu produc suficient estradiol. AMH inhiba de asemenea activitatea aromatazei, sugerand ca acesta contribuie la severitatea acestui sindrom.
Un procent semnificativ de paciente cu sindromul ovarelor polichistice prezinta obezitate, rezistenta la insulina si hiperinsulinemie compensatorie. Nivelurile crescute de insulina sunt in parte responsabile de hiperandrogenismul asociat acestui sindrom. La aceste paciente, tratamentul cu medicamente care reduc nivelul de insulina (de exemplu, metformin) si afecteaza astfel indirect productia de androgeni poate avea efecte favorabile.
In concluzie, nivelurile serice AMH se coreleaza strans cu numarul foliculilor antrali; prin extrapolare se poate considera ca acestea reflecta marimea rezervei de foliculi primordiali. Evaluarea rezervei ovariene prezinta importanta atat pentru clinicile de fertilizare in vitro cat si pentru orice pacienta care se adreseaza specialistului in vederea evaluarii potentialului de fertilitate.
Recomandari pentru determinarea AMH

-evaluarea potentialului de fertilitate: nivelurile de AMH reflecta statusul ovarian (se coreleaza cu numarul foliculilor antrali, ca si nivelurile de inhibina B din ziua a 3-a a ciclului menstrual); spre deosebire de FSH si inhibina B, nivelurile serice de AMH nu prezinta variatii ciclice, astfel incat proba poate fi recoltata in orice zi a ciclului menstrual;

-evaluarea fenomenului de imbatranire ovariana: nivelurile bazale scazute de AMH semnaleaza o rezerva ovariana redusa asociata cu raspuns slab la tehnicile de fertilizare in vitro;

-valoare predictiva asupra debutului menopauzei: nivelurile AMH prezinta valoare predictiva asupra instalarii perioadei de tranzitie catre menopauza;

-evaluarea sindromului ovarelor polichistice: nivelurile serice de AMH sunt crescute in sindromul ovarelor polichistice si pot constitui un marker util pentru evaluarea gradului de extindere a acestei afectiuni.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate).
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.
Volum proba – minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.
Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati.
Metoda –ELISA
Valori de referinta  

 -femei de varsta fertila: 1-8 μg/L

 -postmenopauza: <0.4 μg/L

 -barbati adulti:1.5-4.3 μg/L.

Interpretarea rezultatelor
Valorile cuprinse intre 0.4-1.0 μg/L indica o rezerva functionala ovariana redusa si un raspuns slab la stimularea ovariana. Pacientele cu valori AMH scazute necesita doze mai mari de rFSH fata de cele cu niveluri crescute/normale.
In cazul valorilor <0.4 μg/L functia ovariana este in mod evident redusa.
Valorile crescute (>8 μg/L) pot fi un indiciu de sindrom de ovar polichistic. Sub terapie cu metformin valorile pot inregistra scaderi pe termen lung.

Sarcina, ghidul tau de la primul test de sarcina pana la nastere

Sarcina este un maraton de 40 de saptamani

Sarcina este inceputul unei calatorii incredibile si, pentru ca ne dorim sa fim alaturi de tine de-a lungul ei, venim cu informatii si sfaturi pentru fiecare pas pe care trebuie sa il parcurgi.

Suntem alaturi de tine inca de la inceput: discutam despre teste de sarcina, semne si simptome, ecografii, greutate, nutritie, siguranta in sarcina, schimbarile care au loc, ghid de sarcina pe saptamani, complicatii si afectiuni, pregatirile pentru nastere, maternitati si nume de copii.




Testele de sarcina, probabilitate sau siguranta?
Simptomele de sarcina te pot induce in eroare foarte usor. Unele femei experimenteaza foarte multe din aceste simptome, iar altele foarte putine. Daca incerci sa iti dai seama care sunt simptomele de sarcina si vrei sa stii sigur daca esti insarcinata sau nu, cel mai bine este sa te informezi si sa pui cap la cap toate simptomele pe care le ai. Cu cat ai mai multe cu atat este mai posibil sa fii insarcinata.

Ghidul tau de sarcina pe saptamani

Sarcina este o experienta miraculoasa pentru ambii parteneri. De-a lungul celor 40 de saptamani de sarcina, vei putea afla mai multe despre dezvoltarea micutului, despre tipurile de schimbari care vor avea loc cu corpul mamei sau despre cum reactioneaza taticii la transformarile pe care le observa. Stiai ca in saptamana a 8-a micutul este de marimea unei cirese? Sau ca bataile inimii se vor auzi incepand cu saptamana a 20-a, chiar la jumatatea acestei aventuri uimitoare in doi?

Analizele din timpul sarcinii
Orice femeie insarcinata trebuie sa-si faca un set de analize. Pe langa analizele uzuale (hemoleucograma, glicemie, creatinina, uree, transaminaze hepatice, sumar de urina, urocultura etc.), medicul ginecolog poate recomanda si alte analize in functie de antecedentele personale patologice ale fiecarei gravide.

Mancam pentru doi?
Vechea conceptie conform careia viitoarea mama trebuie sa manance "pentru doi", nu mai este considerata valabila, se considera ca este mult mai importanta calitatea alimentatiei, nu cantitatea de alimente pe care o mananci.

O alimentatie corecta contribuie la sanatatea ta si furnizeaza elementele nutritive necesare copilului, pentru o buna crestere si dezvoltare intrauterina. Daca alimentatia ta obisnuita este una echilibrata, vei avea nevoie doar de cateva mici modificari ale dietei pentru a asigura nevoile nutritionale specifice perioadei de graviditate.

Sentimentele in fata sarcinii
Sarcina naste o multime de sentimente contradictorii: pe cat esti de fericita cu privire la viata care se dezvolta in interiorul tau, pe atat de mult schimbarile pe care le sufera corpul tau te pot face sa te simti alta persoana.

Gravida si frumoasa!
9 luni de schimbari, in care corpul tau se modifica in continuu. Te invitam sa aflam impreuna cum trebuie sa ai grija de tine pe perioada de sarcina, la ce trucuri poti sa recurgi sa te mentii in forma si ce produse poti folosi in sarcina.

Nasterea. Am ajuns la destinatie!
Aventura sarcinii se apropie de sfarsit si a sosit momentul sa te informezi cu privire la urmatoarea etapa a acesteia, nasterea. Afla tot ce trebuie sa stii despre travaliu, bagajul de maternitate, modalitati de nastere, maternitati. Suntem alaturi de tine, pas cu pas!

Nume de copii
Alegerea numelui pentru copil este poate una dintre cele mai importante decizii care trebuie luate atunci cand ai un copil. Dintre atatea nume de copii, care este cel mai potrivit pentru puiul tau? O sa fie o fata si cauti un nume care sa insemne frumusete si gingasie? Urmeaza sa nasti un baiat si vrei ca numele lui sa semnifice putere si vointa? Te-ai gandit deja la un nume si vrei sa-i stii originea si semnificatia? Afla totul despre nume de copii din ghidul nostru complet de nume romanesti si internationale!

Conceptia dupa sarcina ectopica

Conceptia dupa o sarcina ectopica

Majoritatea femeilor sunt speriate atunci cand vine vorba de o noua sarcina dupa o sarcina ectopica. Diagnosticul si tratamentul cat mai precoce al sarcinii ectopice scade riscul infertilitatii postterapeutice.

O sarcina ectopica mica, necomplicata ofera posibilitatea unui tratament medical sau chirurgical laparoscopic conservator, cu pastrarea anatomiei si functiei organului reproducator. Chiar daca o trompa este extirpata chirurgical, femeia poate sa ramana insarcinata daca cealalta trompa este functionala si nu mai exista alte probleme asociate de fertilitate.

Femeile care au efectuat un tratament radical al sarcinii ectopice, cu extirparea ambelor trompe sau cu alte probleme de fertilitate asociate, sunt candidate potrivite pentru tehnicile de fertilizare artificiala (fertilizare in vitro,inseminare uterina).

Recurenta sarcinii ectopice

O femeie care a avut o data o sarcina ectopica are un risc de 10-15% sa dezvolte o noua sarcina cu localizare ectopica. Procentul variaza in functie de varsta pacientei, tipul tratamentului anterior al sarcinii ectopice si asocierea celorlati factori de risc.

Daca se cunoaste cauza exacta a sarcinii ectopice anterioare, exista o sansa de a o evita si astfel de a preveni aparitia unei noi sarcini de acest fel.

Impactul psihologic in sarcina ectopica

Majoritatea femeilor care au trecut printr-o astfel de experienta sunt mai mult sau mai putin afectate psihic. Depresia si anxietatea determinate de diagnosticul si tratamentul sarcinii ectopice, pot influenta negativ orice femeie.

Nu de putine ori acestea refuza sa mai ramana insarcinate chiar daca isi doresc neaparat un copil. Medicul specialist ginecolog trebuie sa evalueze cu atentie riscurile recidivei unei noi sarcini ectopice si sa-i comunice pacientei toate informatiile necesare pentru ca aceasta sa poata lua o decizie cat mai corecta.

Este necesar un interval liber de 3-6 luni intre o interventie chirurgicala la nivelul pelvisului sau abdomenului sau dupa un tratament chirurgical pentru sarcina ectopica si o noua sarcina.

Sprijinul familiei si al partenerului sunt esentiale in astfel de momente, femeia nu trebuie sa se invinovateasca sub nici un pretext si sa nu uite ca intotdeauna exista o sansa de a avea un copil.

Sarcina molara

arcina molara reprezinta o anormalitate la nivelul placentei, cauzata de o problema aparuta in timpul fertilizarii in momentul in care sperma penetreaza ovulul. Sarcinile molare sunt foarte rare si apar o data la 1.000 de sarcini.

 

Sarcina molara, ce este de fapt?

O sarcina molara este rezultatul unei erori genetice aparute in timpul procesului de fertilizare, care duce la cresterea anormala de tesut la niveul uterului.

Sarcina molara rareori implica dezvoltarea unui embrion si cresterea acestui tesut este mult mai rapida decat in cazul unei cresteri fetale normale. Exista doua tipuri de sarcina molara, completa si partiala.

Sarcina molara completa

Sarcina molara completa are doar parti placentare (nu exista bebelus) si aparute atunci cand sperma fertilizeaza un ovul gol. Deoarece ovulul este gol, nu se poate forma bebelusul. Placenta creste si produce hormonul de sarcina hCG. Din pacate, o ecografie va arata ca nu exista un fat, ci doar placenta.

Sarcina molara partiala

Sarcina molara partiala apare atunci cand masa contine atat celule anormale, cat si un embrion cu defecte severe. In acest caz, fatul va fi invins de catre masa anormala in crestere, destul de repede.

O forma foarte rara a unei sarcini molare partiale apare atunci cand sunt conceputi gemeni, cand doar un singur embrion se dezvolta normal, in timp ce celalalt embrion devine sarcina molara. In acest caz, embrionul sanatos va fi consumat intr-un ritm rapid de catre cresterile anormale.

Riscul de sarcina molara apare la femeile cu varsta peste 40 de ani, la cele care au in istoricul medical o sarcina molara sau cele care au suferit o pierdere de sarcina.

Simptomele si diagnosticul in caz de sarcina molara

Simptomele de sarcina molara pot consta in aparitia sangerarilor vaginale, senzatie de greata si voma, dezvoltarea unor complicatii rare precum probleme tiroidiene. De asemenea, preeclampsia timpurie, nivelurile crescute ale hCG si absenta miscarilor fetale sau a ritmului cardiac al fatului, pot reprezenta semne ale unei sarcini molare.

Diagnosticul in caz de sarcina molara se poate face prin intermediul unui examen ginecologic pelvian, care poate evidentia un uter marit sau miscorat, ovare marite si niveluri anormal de ridicate ale hormonului de sarcina hCG.

Tratamentul si sansele de reaparitie in caz de sarcina molara

Majoritatea sarcinilor molare se vor incheia in mod spontan si tesutul va fi eliminat. O sarcina molara poate fi indepartata prin chiuretaj, dilatare si evacuare sau uneori poate fi eliminata printr-un tratament medicamentos.

Aproximativ 90% dintre femeile care au avut o sarcina molara  nu au necesitat tratament dupa eliminarea sarcinii. Se vor face o serie de proceduri in care se vor urmari nivelurile de hCG care pot avea o frecventa lunara pe o perioada de 6 luni, la recomandarea medicului.

Aceasta procedura de observare are ca scop asigurarea ca sarcina molara a fost eliminata complet deoarece urme ale sarcinii molare pot reaparea si pot presupune un risc de cancer pentru celelalte parti ale corpului.

Sarcina ar trebui evitata pe o perioada de un an dupa eliminarea sarcinii molare, pot fi folosite toate metodele de contraceptie, mai putin dispozitivele contraceptive intrauterine.

Dupa o sarcina molara, sansele de reapartiei sunt de 1- 2%, in cazul in care sarcina molara nu a prezentat complicatii.

Starea emotionala dupa sarcina molara

Desi indepartarea unei sarcini molare nu reprezinta o intrerupere a dezvoltarii unui fat (asa cum se intampla in cazul intreruperii de sarcina normala), este totusi o pierdere. Chiar si in cazurile in care embrionul este prezent, acesta nu are sansa de a se dezvolta intr-un fat. Majoritatea femeilor descopera ca se confrunta cu o sarcina molara dupa descoperirea sarcinii. Vise, planuri si sperante sunt spulberate pe loc, deci este o pierdere semnificativa.

Va trebui sa existe o perioada de intristare si de vindecare. Ce face acest tip de pierdere diferit fata de pierderea unei sarcini normale este grija continua pentru sanatatea mamei, ceea ce inseamna ca programarile ulterioare la medic pentru monitorizare sunt extrem de importante si nu trebuie ratate.

Sursa: www.copilul.ro

Hormonul hCG si testele de sarcina

Hormonul sarcinii, denumit si gonadotropina corionica umana, e frecvent intalnit sub denumirea de hCG. Acest hormon este secretat doar in perioada de sarcina si el este responsabil de pozitivarea testului de sarcina.

Acest hormon este compus din celule care formeaza placenta. Nivelurile de hormon hCG pot fi detectate cu ajutorul testului de sange la 11 zile dupa conceptie si cu ajutorul testului de urina la 12 - 14 zile dupa conceptie. In general, nivelul de hormon hCG se dubleaza la fiecare 72 de ore. Nivelul va atinge un varf in a 8-a pana in a 11-a saptamana de sarcina, apoi acesta va cobora pe masura ce sarcina se va dezvolta.

In aproape 85% din sarcinile care decurg normal, nivelul de hormon hCG se dubleaza la fiecare 48 - 72 de ore.

O sarcina poate avea un nivel scazut de hormon hCG in urma careia sa se dezvolte un copil foarte sanatos. Rezultatul ecografiei la 5 - 6 saptamani de sarcina este mult mai relevant decat nivelul de hormon hCG.

Un nivel de hormon hCG mai mic de 5 mIU/ml inseamna absenta sarcinii, iar unul peste 25 mIU/ml reprezinta pozitivarea unei sarcini.

Nivelul de hormon hCG este masurat in mili unitati internationale pe mililitru (mIU/ml).

La o ecografie transvaginala se va putea evidentia cel putin sacul gestational odata ce nivelul hormonului hCG va ajunge intre 1.000 - 2.000 mIU/ml. Pentru ca nivelul de hormon poate fi diferit sau data de conceptie gresita, nu trebuie pus niciun diagnostic ecografic pana cand nivelul hormonului nu atinge cel putin 2.000 mIU.

O singura apreciere a nivelului de hormon hCG nu este indeajuns pentru a oferi un diagnostic in majoritatea cazurilor. Atunci cand exista o intrebare vizavi de sanatatea mamei si a sarcinii, testele hCG realizate la cateva zile distanta vor oferi informatii mult mai relevante.

Exista doua tipuri de teste hCG. Testul hCG calitativ, care detecteaza prezenta hormonului in sange si testul hCG cantitativ (numit si beta hCG) care masoara cantitatea de hormon din sange.

 

Nivelurile de hormon hCG din timpul sarcinii:

a 3-a saptamana de sarcina: 5 - 50 mIU/ml

a 4-a saptamana de sarcina: 5 - 426 mIU/ml

a 5-a saptamana de sarcina: 18 - 7.340 mIU/ml

a 6-a saptamana de sarcina: 1.080 - 56.500 mIU/ml

a 7-a pana la a 8-a saptamana: 7.650 - 229.000 mIU/ml

a 9-a pana la a 12-a saptamana: 25.700 - 288.000 mIU/ml

a 13-a pana la a 16-a saptamana: 13.300 - 254.000 mIU/ml

a 17-a pana la a 24-a saptamana: 4.060 - 165.400 mIU/ml

a 25-a pana la a 40-a saptamana: 3.640 - 117.000 mIU/ml

femeile neinsarcinate: mai putin de 5 mIU/ml
femeile la menopauza: mai putin de 9.5 mIU/ml

Aceste valori sunt doar pentru a va ghida si a intelege cresterea nivelul de hormon hCG, insa la fiecare femeie acesta are loc in mod diferit.

Nivelul ridicat de hormon hCG, poate insemna mai multe lucruri si trebuie reevaluat la 48 - 72 de ore. Un nivel ridicat de hormon hCG poate indica:

• un calcul gresit al saptamanilor de sarcina
• o sarcina molara • o sarcina multipla

Un nivel scazut de hormon hCG poate indica:

• un calcul gresit al saptamanilor de sarcina
• o posibila pierdere de sarcina sau o sarcina cu ou clar (sarcina fara embrion)
• o sarcina ectopica

Multe dintre voi s-au intrebat daca ar trebui verificat in mod regulat nivelul de hormon hCG? Raspunsul vine foarte usor, nu, nu este necesar decat daca ai o problema vizibila, iar in acest caz ar trebui sa-l consulti pe medicul tau ginecolog. Acesta iti va reevalua nivelul de hormon hCG doar daca ai avut simptome precum sangerari, crampe foarte dureroase sau ai in istoricul medical o pierdere de sarcina.

Fiziologic, nu exista niciun factor care ar putea influenta in mod normal nivelul de hormon hCG, singurele care pot face acest lucru sunt medicamentele care chiar il contin. Aceste medicamente sunt folosite frecvent pentru tratamentele de infertilitate. Insa nu te ingrijora, medicul tau iti va explica, in cazul in care ai avut parte de un astfel de tratament, daca aceste medicamente influenteaza sau nu testul hCG. Celelalte medicamente precum antibioticele, antiinflamatoarele, contraceptivele sau pastilele hormonale nu vor influenta testul hCG.

Ce poti manca daca ai candidoza vaginala?

Ce poti manca?

• Foarte multe legume si fructe. Legume precum: usturoiul, ceapa, varza, broccoli, gulia au proprietatea de a inhiba dezvoltarea infectiei. Se spunea adesea ca portocalele nu sunt indicate in candidoza deoarece sunt acide. Portocalele nu sunt recomandatate doar daca ai afte in gura, deoarece creeaza o senzatie de disconfort. Fructele sunt acide prin natura lor. In organism, acizii din fructe produc alcalinizarea mediului intern, reducand hiperaciditate.
• Alimente proteice. Regimul tau trebuie sa includa: carne de vita, pui, peste, oua;
• Iaurturi - acestea contin probiotice (culturi lactice care au rolul de a reface flora intestinala) si lupta impotriva candidozei. Daca folosesti iaurt din comert, ai grija sa-i citesti eticheta inainte de a-l cumpara. Nu trebuie sa contina zahar, lapte praf sau alti aditivi. Iaurtul se poate aplica in zona vaginala, fiind eficient impotriva mancarimilor;
• Alimente oleaginoase: alune, nuci, migdale, seminte de dovleac, seminte de susan etc. - si aceastea sunt bogate in proteine si impiedica dezvoltarea ciupercii;
• Alge verzi - refac echilibrul natural al microflorei din tractul digestiv si intaresc sistemul imunitar.
• Orez - cel brun si cel salbatic sunt cele mai indicate feluri.

In unele situatii, poti observa o ameliorare in primele 2-4 saptamani dupa inceperea unui regim alimentar. Totusi, se poate intampla sa durereze si cateva luni pana cand simptomele dispar. Iata un exemplu de meniu:

Sugestii pentru micul dejun:

• cereale integrale
• creveti
• pui cu garnitura de legume: linte, mazare, fasole
  
• alune neprajite
  
• seminte de susan

Gustare: 1 ou ecologic fiert

Pranz: salata verde mare cu seminte de dovleac neprajite, condimentata cu 1-2 linguri de ulei de masline si zeama de la o lamaie.

Gustare: nuci sau alune neprajite.

Sugestii pentru cina:

• cartofi copti cu putin unt;
• salata de cartofi fierti si alte legume (salata orientala);
• carne de pui, curcan sau oaie fiarta, la gratar sau la abur.

Foarte eficiente pot fi si ceaiurile de galbenele sau de musetel - au efect calmant. Se pot bea sau se pot folosi pentru spalaturi locale. De asemenea, ceaiul cu echinaceea si seleniu - pentru intarirea imunitatii. Mai pot fi utile suplimentele cu Lactobacillus Acidophilus - reface aciditatea tractului intestinal si impiedica dezvoltarea candidei - sau capsulele gelatinoase care contin ulei de oregano, de menta sau alte uleiuri volatile - previn dezvoltarea ciupercii.


Ce nu ai voie?

Din lista alimentelor interzise fac parte:

• zaharul - este alimentul cel mai "iubit" de candida;
• carbohidratii: painea alba, orezul alb, pastele;
• drojdia si produsele cu drojdie;
• alunele prajite;
• produsele din carne procesata, de exeplu mezelurile.

Unii specialisti pun pe lista alimentelor interzise si produsele cu gluten, proteina care se gaseste in grau, secara si orz, argumentand ca impiedica digestia si inhiba dezvoltarea culturilor probiotice.

De retinut: in momentul in care simtomele candidozei au disparut, este recomandat sa introduci treptat in dieta alimentele la care nu ai avut voie.


Sfaturi pentru a preveni infectia cu candida

Prevenirea este intotdeauna cea mai indicata. O viata echilibrata din toate punctele de vedere te poate ajuta nu doar sa previi candidoza, ci orice alta afectiune. Iata cate recomandari in ceea ce priveste candidoza vaginala:

• Ai grija de imunitatea ta! 
• Respecta regulile de igiena! Spala-te cel putin o data pe zi si sterge-te cu prosopul mai ales in zona pliurilor pentru ca ele sa nu ramana umede;
• Evita sapunurile parfumate si colorate! Foloseste sapunuri blande pentru ingrijirea intima. Potrivit specialistului, acestea sunt benefice deoarece sunt antagoniste cu ciuperca;
• Evita tratamentele inutile cu antibiotice! Aceste medicamente, administrate haotic, distrug microorganismele de protectie si astfel favorizeaza raspandirea infectiei;
• Detoxifiaza-ti organismul! Detoxifierea este foarte importanta deoarece in acest fel se elimina din intestin orice urma de alimente nedigerate care provoaca formarea toxinelor;
• Evita lenjeria sintetica si pantalonii foarte stramti!
• Evita tampoanele interne! Ciuperca se dezvolta foarte bine in locurile umede, calde.
• Renunta la cafea, tutun si alcool! Acestea iti scad imunitatea, facandu-ti organismul vulnerabil in fata candidei;
• Consuma alimente bogate in vitaminele A, B, C, E, magneziu, seleniu si zinc!
• Dormi 8 ore pe noapte si fa miscare zilnic! 
• Evita spatiile poluate!